Bridge for Mental Health Series – Part 6

A doua săptămână din septembrie ne arată mai mult din personalitatea rebelă a vremii islandeze: ploaie măruntă pe care abia o observi dar știi că e acolo, cer senin și soare cald, vânt puternic care îți prelungește drumul spre casă, furtună amenințătoare și din nou cer senin. Ne e dificil să ne obișnuim cu zâmbetele primite aleator de la trecători pe stradă și cu șoferii care își părăsesc mașinile în intersecție pentru a sări în ajutorul străinilor.

Lunea ne întâlnim la Hugarafl ca să aflăm mai multe din culisele săptămânii ce tocmai a trecut și să ne completăm înțelegerea asupra rotițelor care pun în mișcare acest organism atât de plin de viață. În prima după amiază a acestei săptămâni oferim cadou oamenilor de aici o picătură din esența muncii noastre la Minte Forte. Într-un spațiu ce activează imaginația și creativitatea, ne explorăm focul interior și începem să construim fundația unui stâlp stabil și puternic care să ne echilibreze în condiții neprielnice.

Tot luni, cu ocazia Zilei Mondiale pentru Prevenția Suicidului, luăm parte la un eveniment religios dedicat celor care au căzut victimă lipsei de speranță. Ascultăm cuvinte rostite de ministrul sănătății, muzică blândă și ieșim în noapte plăcut surprinse de sprijinul și recunoașterea pe care această realitate nefericită le primește din partea bisericii și comunității.

Islanda știe și cum să strecoare oaze de bună dispoziție în programul oricui are nevoie, cu seri de stand up comedy unde rezidenți ai capitalei te încântă cu umor negru, în stil nordic.

Cu fiecare minut petrecut în camera de zi colorată din sediul organizației, Hugarafl ne arată valoarea pe care o aduce un spațiu comun ce permite oamenilor să acceseze informații actuale, opinii diverse și să dezbată teme legate de comunitate și recuperare. În timp ce în camera de zi sentimentul apartenenței la un grup se dezvoltă cu fiecare persoană care își dăruiește prezența, în sala de ședințe, la sesiunile de empowerment, subiectul se discută cu inima deschisă.

Printre altele, la Hugarafl învățăm și cum putem să folosim în mod creativ o agendă pentru a ne structura procesul de recuperare și a ne monitoriza progresul.

Când ne întâlnim cu Mințile Tinere ale organizației, adică membrii cu vârste între 18 și 30 de ani, suntem întâmpinați cu patiserii delicioase și proaspete islandeze, sărbătorim nașterea unuia dintre membri și împărtășim tradiții practicate în familiile sau grupurile noastre de prieteni în această zi specială. Într-o modalitate surprinzător de naturală și organică, începem să împărtășim din experiența personală cu a ne afla în centrul atenției, subiectul propus pentru discuția de săptămâna asta pe tema empowerment-ului.

Miercuri ne încheiem programul de săptămâna asta în organizație, nu înainte de a ne exprima recunoștința față de oamenii care ne-au primit cu brațele deschise și au acceptat să vorbească în engleză pentru a ne face părtașe la spațiul în care împărtășesc experiențe importante și sensibile din viața lor.

Străzile Reykjavikului nu sunt foarte populate și ni se spune că poate fi dificil să întâlnești localnici. Curiozitatea totuși ne dă avânt și pornim să înțelegem cât mai bine imaginea în care este împachetată ideea sănătății mintale în cultura locală. În cafenele, la trecerea de pietoni, în stația de autobus, localnici de toate vârstele ne oferă perspective unice și ne împărtășesc experiențe din bagajul lor. Ne simțim îmbogățite și inspirate.

Cu acest sentiment cald în suflet, pornim către Munții Albaștri sau Bláfjöll, unde o mână de oameni din Hugarafl, cu ajutorul a doi formatori internaționali, își propun să dea mai departe filosofia lor despre empowerment într-un curs de formare Erasmus+ de o săptămână. În mijlocul unui nicăieri înconjurat de vulcani activi și câmpii acoperite cu lavă, ne bucură revederea cu două colege dragi din România, ne vizitează un cutremur timid, iar maiestuoasele lumini nordice încununează noaptea în stil dansant.

Mergem la culcare impresionate de corola de minuni a lumii islandeze.

 


 

Second week of September shows us more of the rebellious personality of Icelandic weather: drizzling rain that you can barely notice but you know it’s there, clear sky and warm sun, strong wind that makes your way back home take longer, threatening storm and clear sky again. We have difficulties getting accustomed to the smiles we randomly get from passers-by on the street and the drivers who leave their cars at crossroads to give a helping hand to complete strangers.

On Mondays we meet at Hugarafl to find out more from the backstage of the past week and to complete our understanding of the wheels that move this organism that is so full of life. In this week’s first afternoon, we gift the people here a drop from the essence of our work at Minte Forte. In a space that triggers imagination and creativity, we explore our inner fire and start building on the foundation of a stable and sturdy pillar which can balance us in unfavourable circumstances.

Also on Monday, with the occasion of World Suicide Prevention Day, we take part in a religious event dedicated to those who fell victims of hopelessness. We listen to words spoken by the health care governor, to soft music and we go out into the night pleasantly surprised by the support and recognition that this unfortunate reality receives from the church and the community.

Iceland knows how to sneak in oases of good mood in the schedule of whomever needs it, with stand-up comedy evenings where residents of the capital city delight you with dark, nordic humor.

With every minute we spend in the colourful living room from the headquarters of the organisation, Hugarafl shows us the value of a shared space which enables the people to access current information, diverse opinions and enter debates on topics related to the community and recovery. While in the living room the feeling of belonging to a group grows with each person who offers their presence, in the meeting room, in the empowerment sessions, the topic is discussed with an open heart.

Amongst other things, at Hugarafl we learn how we can creatively use a planner to structure our recovery process and monitor our progress.

When we meet with the Young Minds of the organisation, that is, members aged 18 to 30 years old, we are welcomed with fresh and delicious Icelandic pastries, we celebrate the birth of one of the members and we share traditions practiced in our families or groups of friends on this special day. In a surprisingly natural and organic manner, we start to share from our own personal experience with being in the spotlight, the subject proposed for this week’s empowerment discussion.

On Wednesday we end οur schedule in the organisation for this week, but not before expressing our gratitude towards the people who received us with open arms and accepted to speak in English in order to make us part of the space where they share important and sensitive experiences from their own lives.

The streets of Reykjavik are not very crowded and we are told it can be difficult to meet locals. Our curiosity, however, gives us momentum and we set off to understand as good as possible the image in which the idea of mental health is wrapped in the local culture. In coffee places, at the crosswalk, in the bus station, locals of all ages offer us unique perspectives and share with us experiences from their backpacks. We feel enriched and inspired.

With this warm feeling in our souls, we set out for the Blue Mountains, or Bláfjöll, where a handful of people from Hugarafl, with the help of two international trainers, intend to give forward their philosophy about empowerment in a one week Erasmus+ training course. In the middle of a nowhere surrounded by active volcanoes and plainfields covered in lava, we are happy to meet again with two dear colleagues from Romania, we are visited by a shy earthquake and the majestic northern lights crown the night with their dance.

We go to sleep impressed by the wreath of wonders of the Icelandic world.

 articol realizat de Paula Nuțaș

Ultimele articole