În căutarea sensului emoțiilor

Pe drum

Ce sunt emoțiile? De unde vin? Ce facem cu ele? Ne ajută? Ne încurcă?

Atunci când am decis să particip la atelierul susținut de Alex și Ovidiu, ”În căutarea sensului emoțiilor”, consideram că știu deja o mulțime de lucruri despre emoții. Am învățat despre ele ”the hard way”. De mică fiind cunoscută ca și ”copilul plângăcios”, ”răsfățata familiei”, iubitoarea de romane rusești, muzică și dans, a trebuit de-a lungul timpului să-mi îmblânzesc emoțiile și să negociez cu ele. Am învățat din fiecare interacțiune socială, mi-am luat life coach, am mers la workshopuri de-ale lui Robert Leahy, am ascultat audio book-urile lui Marshal Rosenberg despre comunicarea non violenta, și pentru mulți ani am trăit fericiți împreună, eu și emoțiile mele.

Apoi am schimbat orașul și m-am angajat în domeniu IT în Cluj-Napoca. Și ceea ce pentru mine era de atâta timp doza potrivită de emoții (suficient cât sa-mi dea energie și originalitate), pentru colegii și managerii mei era prea mult (sau cel puțin, aceasta era impresia mea). Atunci am început să fiu temătoare și copleșită: ”dacă nici acum nu e OK, după ce am făcut atâtea eforturi, nu știu ce pot să mai fac.” Așa că am luat-o de la capăt în căutarea sensului emoțiilor, unul potrivit pentru acest loc nou în care mă aflam, iar acest drum m-a dus la întîlnirea cu Alex și Ovidiu.

 

La atelier

Aici am găsit atât de multă acceptare pentru emoțiile mele încât am putut să mă liniștesc și să mă relaxez suficient cât să-mi scot emoțiile din dulap, unde încercam să le îndes de ceva timp. Scopul meu la acest atelier a fost să fiu prezentă, să stau cu gândurile și emoțiile mele și să nu las anxietatea să mi le scoată afară pe ușă. Și am rămas. Iar prima emoție pe care am simțit-o a fost cea de inadecvare, sau de penibil. Le mulțumesc celor doi ”masculi emotivi” pentru felul în care m-au ajutat (nu ghidat) să rămân cu emoția suficient e mult încât să înțeleg ce vrea să-mi transmită.

Pe parcursul atelierului m-am gândit pentru prima dată la emoțiile mele ca fiind o floare colorată și exotică, crescută dintr-o sămânță ce a stat mult timp în pământ secetos, și care acum mă amețește puțin cu prea mult polen. Mi-am spus că dacă îi rup câteva buruieni de la tulpină și îi dau suficientă apă și lumină, va fi acolo pentru a mă ajuta să fiu frumoasă, feminină și colorată. Tot atunci m-am gândit că-mi vreau accentul de moldoveancă înapoi! J

 

De luat acasă

Printre lucrurile cu care am plecat de la atelier:

  • Emoțiile ne pun în mișcare. Este nevoie de mulă grijă dacă lucrăm la reglarea emoțiilor, deoarece reglarea nu merge într-un singur sens, ci va domoli în egală măsură și emoțiile pozitive.
  • Dacă ești cu toporul în mână, nu-i bate la ușă! Există un ciclu al integrării emoționale, în care oferirea de feedback/împărtășirea se întâmplă după exprimarea emoției și nu concomitent cu aceasta.
  • Este nevoie să trecem prin fiecare stadiu de integrare emoțională (exprimare, reflectare, feedback, integrare), iar o tehnică de feedback corectă cum este exprimarea unui sentiment (”mă simt furios”) poate fi incorect folosită ca motor de declanșare a acestei furii.
  • Primele 6-7 secunde emoțiile se manifestă la nivel somatic și abia apoi poate să intervină gândirea.

 

Resurse

Câteva resurse din care Ovidiu și Alex s-au inspirat în conceperea atelierului și zi de zi în călătoria lor :

·         Bill Plotkin: modelul de asimilare emoțională (https://animas.org/books/nature-and-the-human-soul/)

·         Eligio Stephen Gallegos: modelul celor patru Ferestre ale Cunoasterii (http://www.esgallegos.com/books/)

·         Marshall Rosenberg: promotorul Comunicarii Nonviolente (https://www.youtube.com/watch?v=4LuPCAh9FCc)

 

Articol realizat de Victoria Leahu

Ultimele articole