Săptămâna Sănătății Mintale – Ziua 5

Ziua 5: Pe gaura cheii la psiholog

Pentru a desluși misterul și pentru a afla ce se întâmplă în spatele ușilor închise din cadrul unei ședințe de psihoterapie sau consiliere, vineri seara ne-am adunat la Scout House pentru a urmări trei ședințe demonstrative prin care specialiștii noștri de la Minte Forte ne-au arătat cum se abordează terapeutic acceptarea în anxietatea socială, reglarea emoțională pentru îmbunătățirea relațiilor interpersonale și proiectarea tiparului de dependență în relația terapeutică.

Cu ajutorul psihoterapeutului Alexandru Zorilă și a pacientului său Andrei, în primul caz am văzut cum putem ajunge la acceptarea propriilor emoții în anxietatea socială. Am aflat că Andrei este o fire retrasă, că se simte intimidat de colegii lui dezinvolți, că întâmpină dificultăți în general în interacțiunea cu cei din jur și că scopul lui în cadrul terapiei este acela de a fi mai sociabil și de a-și îmbunătăți interacțiunile sociale. Pentru că până acum a încercat fie să își blocheze gândurile negative, fie să evite situațiile sociale din frica de respingere, fie să consume alcool în mod excesiv, fie să citească cărți de self help și nimic nu a fost de prea mare ajutor, i se propune o abordare diferită. Astfel este încurajat de către terapeutul său se lupte mai puțin cu gândurile lui, să și le privească cu mai multă acceptare. I se sugerează să își imagineze că este un șofer de autobuz. Destinația lui este scopul lui de a-și îmbunătăți interacțiunile sociale. Pasagerii care îl însoțesc spre această destinație sunt chiar gândurile lui: „dacă oamenii o să râdă de mine?”, „dacă nu o să fiu acceptat?”, „mai bine stau doar cu cei care mă înțeleg”. Trebuie să își aducă aminte că el este șoferul, că sarcina lui este de a menține direcția și de a ajunge la destinație. În acest caz, îl ajută să se lupte cu pasagerii? Îl ajută să îi asculte? Pasagerii sunt acolo și îl vor însoți pe tot parcursul drumului. Uneori pot să devină mai gălăgioși, mai deranjanți, dar treaba lui nu este de a-i asculta ci de a duce autobuzul la destinație.

Tehnica folosită de terapeut este preluată din abordarea elaborată de Steven C. Hayes, Acceptance and Commitment Therapy (ACT).

Al doilea caz a fost ilustrat cu ajutorul psihoterapeutei Melania Moldovan și a pacientei sale Elena. Pacienta întâmpină dificultăți în gestionarea furiei, a impulsivității, nu reușește să își comunice nevoile și în ultimul timp a devenit și puțin mai agresivă. Pentru că toate acestea îi afectează relațiile și în special relația de cuplu, a decis că e timpul să lucreze pe aceste aspecte. După ce i-a fost explicat că emoțiile au componente cognitive, fiziologice și comportamentale, chiar dacă cu rețineri la început, a acceptat ca pentru a-și regla furia și impulsivitatea pe care o simte în cadrul unor discuții mai aprinse cu iubitul ei se va retrage din discuție pentru câteva momente și își va da cu apă rece pe față. Pentru că această strategie va avea efecte doar la nivel fiziologic, în continuare cele două au lucrat și pe celelalte două aspecte (comportamental și cognitiv) și mai exact pe cum își poate comunica propriile nevoi. Cu indicații din partea terapeutei, a aflat că e mult mai util să descrie situațiile care o deranjează într-un mod obiectiv, fără să atribuie intenții celeilalte persoane. Să se gândească la ce ar vedea o cameră video în acea situație. Aceasta surprinde doar comportamente, nu și gândurile oamenilor. A fost de acord că nu e prea benefic să se aștepte ca celălalt să știe ce gândește și că e mai bine să alcătuiască propoziții în nume personal, să descrie cum se simte ea și de ce. Cu sugestii din partea terapeutei a reușit să personalizeze aceste informații pe o situație mai specifică și să exerseze modul în care ar putea să comunice ceea ce are nevoie și ce o deranjează într-o manieră în care prietenul ei sa nu se simtă atacat.

În ultimul caz, psihoterapeuta Claudia Găgeanu a avut-o ca pacientă pe Ana. Până acum Ana a învățat ca ceea cu ce ea se confruntă în termeni terapeutici se numește atac de panică cu agorafobie, a învățat cum să respire corect, însă în continuare îi e teamă să își înfrunte stările. Starea ei de anxietate crește în momentul în care realizează că trebuie să treacă printr-un examen (o situație care pentru ea e foarte stresantă) singură, fără să își poată suna terapeuta înainte deoarece aceasta va pleca curând în concediu. A aflat că are probleme în a se încrede că se poate descurca singură și că acestea își au rădăcinile în relația timpurie cu mama care i-a transmis anumite tipare de relaționare. Chiar dacă îi e greu și frică să rupă aceste tipare, înțelege că pentru a-și crește calitatea relațiilor în prezent este necesar sa facă un pas în această direcție. Acceptă că sunt lucruri pe care trebuie să le facă singură, fără ajutorul celor din jur. Pentru a putea scădea din intensitatea emoțiile negative, Claudia a folosit un exercițiu de expunere la situația stresantă în imaginar. Astfel și-a încurajat pacienta să se așeze confortabil și să își imagineze in cele mai mici detalii situația care urma sa vină, mai exact acel examen de care îi era atât de frică.  Chiar dacă emoțiile negative nu au dispărut, Ana are încredere că va face față singură.

După încheierea sesiunilor, psihoterapeuții au fost deschiși în a răspunde întrebărilor curioase din partea publicului.

 

Articol realizat de Mădălina Milaș

Ultimele articole