SSM – Ziua 6 – Atelier Inspiră calm, expiră stres

Ziua 6: Inspiră calm, expiră stres

Dimineața de sâmbătă ne-a găsit la Casa de Cultură a Studenților, curioși și purtați de vocile blânde și calde ale călăuzelor noastre, Claudia Găgeanu și Scuturici Daniel, spre lumea meditației. Participanții și-au dat la schimb soarele de weekend pe câteva ore petrecute frumos la atelierul „Inspiră calm, expiră stres”. Așteptările lor au fost diferite și cuprinzătoare, de la identificarea unor metode de gestionare a emoțiilor și a stresului, la sedimentarea cunoștințelor deja avute despre meditație sau chiar simpla experiență de grup și găsirea unei stări de pace interioară. Îndemnul de început al trainerilor noștri a fost aparent simplu, însă în același timp greu de urmărit, „Fiți atenți la stările care ies la suprafață”.

Într-o lume în care suntem suprasolicitați de termene-limite, de a face cât mai multe, cât mai bine și cât mai eficient, nu-i de mirare că ne simțim atât de des încolțiți de stres. Și uite așa uităm să nu ne mai acordăm atenția necesară. Începem să uităm să ne conștientizăm corpul și emoțiile. Începem să uităm că starea noastră naturală e una de pace și de calm interior, stare pe care cu răbdare și exercițiu, o putem accesa oricând și oriunde, oricât de acaparatoare poate să pară ziua din fața sau din urma noastră. Ce formă de magie mai este și asta, poate vă întrebați? Ei bine, începe tot cu „m” și se numește meditație. Contrar imaginii care există în mintea multora, meditația nu-i doar despre a te așeza într-un colț, cu ochii strâns închiși, cu încordarea pe are o simți în tot corpul și cu mintea golită în mod miraculos de mulțimea de gânduri care-ți trec prin cap și pe care încerci cu insistență să le alungi. E ca în povestea cu elefantul. Dacă-ți spun să nu te gândești la un elefant roz, oare la ce o să te gândești? Știm, la un elefant roz. Frumusețea meditației stă în faptul că sunt atât de multe moduri în care poți să o explorezi și practic, atât de multe moduri în care poți să o transformi în ceva ce-i al tău, ce-i personal și la care te întorci cu plăcere. Un punct interesant al atelierul a fost cel în care am discutat despre meditație, nu ca o practică de 10-20 de minute și atât, ci ca o parte integrantă a vieții noastre. Când luăm activitățile cele mai simple, precum mersul pe jos sau cititul unei cărți, făcându-le mai conștient, mai ancorați în prezent, mai atenți la respirația noastră, încetăm să mai separăm meditația de viața de zi cu zi. În schimb, aducem meditația în viața noastră.

Atelierul a fost structurat în patru tehnici de meditație, atât individuale cât și de grup:

  •  Conectarea cu propria persoană prin respirație
  • Conștientizarea emoțională
  • Înțelegerea stresul și a efectelor sale
  • Exercițiu de eliberarea și curățarea de stres

În rândurile ce urmează vă vom prezenta câteva idei cu care am rămas din introducerile trainerilor în exerciții, cât și din împărtășirile participanților.

  1. Conectarea cu propria persoană prin respirație
    V-ați gândit vreodată că respirația e poate la fel de importantă ca apa sau ca hrana pentru supraviețuirea noastră? „Cum respiri, așa trăiești”, ne spunea Daniel Scuturici. Cea mai simplă și totuși puternică formă de meditație? O gură mare de aer. Întrucât avem tendinţa să respirăm grăbit și nu neapărat corect, respirația noastră este de cele mai multe ori una toracică, lucru care nu este foarte benefic pentru organism. O respirație profundă, în care să ne respectăm ritmul natural al corpului și respirăm cu totul poartă numele de respirație abdominală. Respirația este o modalitate de a ne curăța mintea și corpul. Dacă nu ne credeți, următoarea dată când vă aflați într-o situație de stres, doar respirați. Respirați adânc de câteva ori și observați ce se întâmplă în voi.
  2. Conștientizarea emoțională
    Oare cât de des îi privim în ochi pe oamenii pe care îi întâlnim?
    Cel de-al doilea exercițiu a fost pentru unii „ușor și eliberator”, pentru alții „de-a dreptul dificil” sau „necesar, un exercițiu de conectare pe care ar trebui să-l fac mai des”. Cea de-a doua tehnică a fost un exercițiu de contact vizual, menit să trezească stări de disconfort, tocmai pentru ai învăța pe participanți cum să „stea” în stările lor și să le conștientizeze. Încurajați să se ancoreze în senzația de „a fii aici, în acest moment, cu aceste persoane”, observând mirosurile, sunetele, senzațiile pe care le simt, participanții și-au urmărit gândurile și corelațiile care par între gândurile respective și poziția corpului lor. Înțelepciunea pe scurt a exercițiului? Fugind de stările tale și pierzându-te în capul tău, pierzi de multe ori și ocazia de a te conecta în mod autentic. Cu tine și cu cei din jurul tău.
  3. Înțelegerea stresul și a efectelor sale
    A treia tehnică a început cu o scurtă incursiune teoretică în evoluția creierului uman și a modului în care percepem în prezent stresul. Adânc gravată în noi există reacția de „fight-flight-freeze”, reacție cu care evoluția ne-a echipat și care de multe ori ne-a ajutat să ne ferim de pericolele care ne ieșeau în cale. Dacă pentru oamenii din trecut amenințările vieții erau ceva mai ușor de depistat (animalele sălbatice sau lipsa de hrană), în prezent o altă serie de fenomene au început să fie percepute de creierul noastră precum pericole: criticile, deadline-urile, standardele înalte, părerile alor persoane despre noi etc. Ce se întâmplă practic în capul nostru? Creierul ia toate lucrurile de mai sus, lucruri care ne provoacă stres și discomfort și le pune în cutia pe care scrie „pericol”. Noi, ca niște învățăcei buni ce suntem, memorăm ceea ce creierul ne spune și mai mult, perpetuăm reacția de stres până ce ea ni se întipărește adânc în minte, formând o rețea neuronală. Partea bună? Creierul nostru se schimbă în funcție de experiență. Așadar, chiar dacă ne-am obișnuit ca stresul să fie parte integrantă din viața noastră, ne putem „antrena” creierul să se obișnuiască din nou cu starea naturală de pace și calm interior. Tot aici, prin cadrul tehnicilor de meditație am văzut cât de mult lăsăm lumea exterioară să ne influențeze stările și am învățat cum să ne folosim respirația ca ancoră în fața zgomotelor.
  4. Exercițiu de eliberarea și curățarea de stres
    Am discutat despre cum senzația de prezență este mereu cu noi și se poate împărtăși cu cei din jur dar trebuie exersată, observându-ne corpul și ancorându-ne în respirație. Ultima tehnică a fost una de conștientizare corporală, în care prin respirație și vizualizare ne-am urmărit corpul și stările prin care acesta trece. Corpul are o inteligență a sa, știe de ce are nevoie, dar toată încordarea și fuga noastră nu-l lasă să se detensioneze în mod natural. După 20 de minute în care trainerii ne-au ghidat în ultimul exercițiu, am deschis ochii, parcă mai luminoși și mai calmi. Cu zâmbetul pe buze, am pornit fiecare spre călătoria și aventura personală – găsirea păcii noastre interioare.

Articol realizat de Mădă Boțu

Ultimele articole