Tulburările alimentare sunt diferite de orice tip de boală sau afecțiune deoarece persoanele afectate, de cele mai multe ori nu doresc tratament. Ele vin în apărarea acestor condiții și se mândresc cu ele. Este greu de găsit o altă tulburare sau condiție în care persoana afectată să vrea să rămână în situația respectivă.
Dorința de a nu căuta tratament este menținută zilnic datorită revistelor, televiziunii și altor mijloace media, care creează imagini nerealiste despre forma perfectă a corpului. În plus, majoritatea sporturilor și profesiilor relaționate cu mișcarea sau moda pot încuraja tulburările de alimentație cerând anumite caracteristici ale corpului (greutate, volum, masă musculară, etc.).
Persoanele cu aceste tulburări tind să caute grupuri pro-anorexie sau pro-bulimie pentru a se simți în siguranță și pentru a-și menține determinarea pentru această cauză, împărtășind cu alții metode de slăbit sau experiențe personale.
Abordarea tratamentului
Abordarea corectă de tratament pentru fiecare persoană depinde de simptomele, problemele și punctele lor forte specifice, precum și de severitatea tulburării. Pentru a fi cel mai eficient, tratamentul pentru o tulburare alimentară trebuie să abordeze atât aspectele fizice, cât și cele psihologice ale problemei. Participarea și sprijinul membrilor familiei face, de asemenea, o mare diferență în succesul tratamentului tulburărilor alimentare.
De exemplu, prima țintă a tratamentului anorexiei este de a readuce persoana la o greutate corporală normală. În acest proces de recuperare va fi implicat doctorul de familie, psihologul, nutriționistul și membrii familiei care vor ajuta la menținerea obiceiurilor alimentare sănătoase.
Psihoterapia
Psihoterapia joacă un rol crucial în tratamentul tulburărilor alimentare. Obiectivele sale sunt să modifice percepția distorsionată a corpului și teama privind creșterea în greutate, să identifice atitudinile care se află în spatele comportamentului alimentar și care îl mențin și să le înlocuiască cu unele mai sănătoase și mai funcționale.
Un alt obiectiv important este de a învăța persoana cum să facă față emoțiilor dificile, problemelor de relaționare și stresului într-un mod productiv.
Tipurile comune de terapie pentru tratamentul tulburărilor de alimentație sunt terapia individuală, terapia de familie și terapia de grup. Terapia familială este deseori recomandată în cazul adolescenților, unde familia și părinții joacă un rol important de sprijin și în stabilirea unui climat sănătos privind alimentația și percepția corpului.
Tratamentul medical
Prima prioritate este abordarea și stabilizarea oricăror probleme grave de sănătate. Spitalizarea poate fi necesară în cazul în care persoana este subnutrită grav, suferind de complicații medicale, depresive sau suicidare severe sau rezistență la tratament.
În ceea ce privește medicamentele, nu a fost aprobat până în momentul de față niciun medicament pentru tratarea anorexiei. Antidepresivele și alte tipuri de medicamente, însă, ar putea ajuta la reducerea problemelor emoționale asociate, atunci când sunt folosite în combinație cu psihoterapia.
Consilierea nutrițională
Nutriționiștii pot ajuta persoana să conceapă planuri echilibrate de alimentație, să stabilească obiective și să atingă sau să mențină o greutate sănătoasă. Consilierea poate implica, de asemenea, educația cu privire la alimentația adecvată.
Cu toate că multe persoane își revin, unele observă că simptomele de bulimie nu au dispărut complet. Perioadele de consum alimentar excesiv și eliminare pot trece și reveni de-a lungul anilor. Unele depind de circumstanțele vieții, putând apărea, de exemplu, doar în perioadele de stres ridicat.
Pentru mai multe informații privind tulburările alimentare și sprijinul unei persoane dragi ce se confruntă cu o tulburare alimentară, consultați articolele Tulburările de alimentație și Cum vorbești cu cineva despre tulburarea alimentară.
Articol redactat de Kara Ion Aloiz, asistent medical și Mircea Măniță, membru Minte Forte
și editat de Paula Nuțaș, membră Minte Forte