Tulburările de alimentație sunt caracterizate prin prezența unui stres sever cu privire la propria imagine combinată cu tipare alimentare anormale. Aceste tulburări includ consumul unei cantități foarte mici sau foarte mari de alimente care pot afecta sănătatea generală a persoanei.
În acest articol vom explora implicațiile tulburărilor alimentare, anorexia și bulimia, mai exact cum se manifestă, ce alte probleme de sănătate sunt asociate lor și ce putem face pentru a ajuta un apropiat care se confruntă cu o tulburare alimentară.
Anorexia
Există trei caracteristici esențiale ale anorexiei:
(1) teama intensă de a crește în greutate sau a se îngrășa;
(2) restricții alimentare persistente, până la înfometare, în încercarea de a slăbi sau a preveni îngrășarea;
(3) o perturbare în greutatea sau forma percepută de sine (persoanei i se poate părea că este grasă, deși toți ceilalți din jurul ei o percep ca pe o persoană slabă sau cu o greutate normală).
Anorexia este mult mai frecventă la femei decât la bărbați, unele statistici arătând că de 10 ori mai multe femei suferă de această tulburare.
Cum putem recunoaște când o persoană suferă de anorexie?
Semne și simptome fizice: scădere extremă în greutate, oboseală, insomnie, amețeală sau leșin, lipsa menstruației, constipație și dureri abdominale, tensiune arterială mică, deshidratare, brațe sau picioare umflate.
Semne comportamentale:
– Restricție severă de alimentație – dietă, repaus alimentar (post), sărit peste mese (uneori persoana prepară mese bogate pentru ceilalți dar ea nu se servește), refuzul de a mânca;
– Exerciții fizice excesive;
– Preocupare legată de mâncare și ingrediente, calcularea caloriilor;
– Consumul de alimente exclusiv “sigure”, de obicei cele cu număr mic de calorii și grăsimi;
– Adoptarea unor obiceiuri rigidede alimentație (ex. mestecă mâncarea, apoi o elimină din gură, nu o înghite);
– Evitarea consumului de alimente în public;
– Cântărire și măsurare repetată a corpului, datorită fricii de îngrășare;
– Acoperirea corpului cu mai multe straturi de haine;
– Analiza frecventă a corpului în fața oglinzii, de obicei pentru a identifica defecte.
Care este rolul anorexiei în viața persoanei?
Pentru persoanele ce suferă de anorexie, aceasta poate servi ca un anestezic, făcând restul lucrurilor din viață să conteze mai puțin. Atunci când persoana este înfometată tot timpul și se gândește doar la mâncare, exercițiu și corp, emoțiile încep să se aplatizeze într-o formă de depresie. În acel moment, restul lumii nu mai contează. Multe persoane descriu anorexia ca un fel de retragere într-o bulă protectoare, între ei și realitate. Alte persoane o descriu simplu: ca o anestezie.
De asemenea, o iluzie pe care o creează anorexia este aceea de simplitate a vieții și control. Aceasta rezultă din rolul de anestezic al anorexiei, unde nimic altceva nu contează decât mâncarea și corpul. Tendința obișnuită a oamenilor de a interpreta fiecare situație și acțiune, alegerile, negocierile, comparațiile fac lumea să devină din ce în ce mai complicată. Anorexia înlătură toate aceste aspecte și face viața să se resimtă ca mult mai previzibilă și controlabilă.
Ce poate să însoțească această tulburare?
Multe persoane cu anorexie, mai ales când sunt grav subponderale, manifestă simptome ale depresiei, cum ar fi tristețe, retragere socială (nu mai iese atât de des cu prietenii) sau iritabilitate (se supără ușor și e deranjat de lucruri care înainte îi erau indiferente).
În plus, trăsăturile obsesiv-compulsive, atât legate, cât și fără legătură cu alimentele, sunt des întâlnite. Acestea sunt reprezentate de gânduri intruzive, recurente, care creează presiune și anxietate, urmate de comportamente repetitive, compulsive, de obicei destinate să atenueze sentimentul de anxietate. După realizarea comportamentelor apare, de obicei, o stare plăcută de eliberare de tensiune.
Riscul de deces este cel mai ridicat la persoanele cu această tulburare deoarece anorexia poate provoca leziuni cerebrale, cedarea organelor, pierderea masei osoase și probleme cardiace.
Bulimia
Există trei caracteristici esențiale ale bulimiei:
(1) episoade recurente de mâncat compulsiv (consumul, într-o anumită perioadă de timp, a unei cantități de mâncare mai mare decât ar consuma alte persoane într-o perioadă similară de timp, în circumstanțe similare);
(2) comportamente compensatorii recurente pentru a preveni creșterea în greutate (de exemplu inducerea de vărsături, folosirea de laxative și diuretice);
(3) evaluarea propriei persoane și stima de sine sunt influențate în mod exagerat de forma și greutatea corpului.
Pentru a se considera o tulburare, alimentația compulsivă și comportamentele compensatorii trebuie să apară cel puțin o dată pe săptămână timp de 3 luni.
Restricțiile alimentare autoimpuse pot declanșa nevoia de a consuma din nou în exces, apoi eliminarea conținutului prin metode nesănatoase, astfel creându-se un cerc vicios.
Cum putem recunoaște când o persoană suferă de bulimie?
Semne fizice: leziuni la nivelul dinților și gingiilor, mâini și picioare umflate, umflarea feței și a obrajilor datorită glandelor mărite, ciclu menstrual neregulat sau absent, probleme digestive.
Semne comportamentale:
– Episoade repetate de consum alimentar anormal de ridicat, la o singura masă;
– Pierderea controlului în timpul meselor (ex. nu se poate opri din mâncat sau nu poate controla ce mănâncă);
– Folosirea laxativelor, diureticelor sau clismelor în mod nenecesar;
– Restricția de calorii, postul sau evitarea anumitor alimente între mesele copioase, dietă strictă sau chiar evitarea consumului de alimente după o perioadă de consum excesiv;
– Persoana se plânge constant că este grasă;
– Evitarea consumului de alimente în public;
– Mersul la toaletă pentru un timp îndelungat, imediat după masă sau în timpul meselor (pentru a-și induce vărsături);
– Exerciții fizice excesive.
Unele persoane care suferă de anorexie pot mânca mese bogate pe care apoi le elimină forțat, similar persoanelor care suferă de bulimie. Însă persoanele cu anorexie suferă de greutate corporală anormal de mică, în timp ce persoanele cu bulimie au, de obicei, o greutate normală.
Ce poate să însoțească această tulburare?
Simptomele depresive (de ex., stimă de sine scăzută) și tulburarea bipolară sunt frecvent asociate cu bulimia. De asemenea, persoanele care suferă de bulimie pot dezvolta simptome de anxietate (de exemplu, frica de situații sociale) sau tulburări de anxietate. Aceste tulburări de dispoziție și anxietate se remit frecvent atunci când bulimia este tratată eficient.
Aproximativ una din trei persoane care suferă de bulimie ajunge să consume substanțe, adesea în încercarea de a controla apetitul și greutatea. Multe dintre persoanele diagnosticate cu bulimie nervoasă au și tulburări de personalitate, cea mai frecventă fiind tulburarea de personalitate borderline.
La fel ca și în cazul anorexiei, această tulburare poate provoca complicații de natură gastrointestinală, deshidratare severă și probleme cardiace. De asemenea, persoanele ce suferă de bulimie pot recurge la comportamente de auto-rănire sau chiar suicid.
Cum și când apar tulburările de alimentației?
Cauzele exacte ale apariției tulburărilor alimentare nu sunt cunoscute. Totuși, la fel ca în cazul altor boli, ele se pot datora unei combinații de factori genetici, biologici și psihologici și factori ce țin de mediul în care a crescut persoana, familie, societate și cultură.
Tulburările de alimentație se pot manifesta la orice vârstă, dar cel mai des apar în perioada adolescenței sau a vârstei tinere și rareori încep înainte de pubertate sau după 40 de ani. Adolescenții sunt cei mai predispuși riscului datorită schimbărilor provocate de pubertate și datorită faptului că integrarea într-un grup și “a fi similari cu ceilalți” sunt elemente foarte relevante în această perioadă. Astfel ei sunt ușor influențabili, atât de anturaj, cât și de cultura modernă, în special cea occidentală în care succesul și valoarea personală sunt des asociate cu o siluetă slabă.
Debutul anorexiei este adesea asociat cu un eveniment de viață stresant, cum ar fi plecarea de acasă, într-un alt oraș (de exemplu, pentru a merge la facultate). Mâncatul compulsiv începe frecvent în timpul sau după un episod de dietă pentru a slăbi. Mai multe evenimente de viață stresante ce se succed pot grăbi și debutul bulimiei.
Deoarece tulburările de alimentație au legătură cu imaginea de sine, dincolo de alimentația propriu-zisă, ele pot fi greu de depășit. Cu toate acestea însă, există tratamente eficiente ce pot ajuta în adoptarea unui tipar sănătos de alimentație și pot face persoana să se simtă mai bine în propria piele. Mai multe informații privind ce fel de tratamente există și cum putem sprijini o persoană dragă ce se confruntă cu tulburări alimentare, găsiți în articolele Recuperarea în tulburările alimentare și Cum vorbești cu cineva despre tulburarea alimentară .
Articol redactat de Kara Ion Aloiz, asistent medical, și Mircea Măniță, membru Minte Forte
și editat de Paula Nuțaș, membră Minte Forte