Depresia

Descriere și simptome

În diverse momente ale vieții noastre ne putem simți triști sau abătuți, emoții pe care le depășim în câteva zile. Însă atunci când suntem sever deprimați, când ne simțim puternic compleșiți și ne-am pierdut interesul pentru activitățile plăcute nouă, trebuie să cerem ajutor unui specialist deoarece acestea sunt semne ale tulburării depresive majore.

Această tulburare poate începe la orice vârstă, însă prima confruntare cu boala se întâmplă, în medie, puțin după vârsta de 20 de ani (Atenție! Și copii și adolescenții pot suferi de depresie!). Conform Manualului de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor mentale (4th ed., text rev.; DSMIVTR; Asociaţia Americană de Psihiatrie, 2000), riscul de a suferi de depresie majoră la un moment dat în viață este între 10%-25% pentru femei și între 5%-12% pentru bărbați, indiferent de etnie, nivelul de educație, venitul sau statusul marital.

Cum deosebim tristețea normală de tulburarea depresivă majoră?

1. Schimbarea dispoziției se menține în timp și în toate situațiile (ex: starea persoanei durează mai mult de două săptămâni și nu se îmbunătățește nici în momentul în care se implică în activități plăcute);
2. Starea depresivă afecteză negativ viața socială și profesională a persoanei (ex: persoana se îndepărtează de prieteni și familie, are performanțe scăzute la muncă);
3. Schimbarea dispoziției vine împreună cu o serie de alte semne și simptome (vezi mai jos);
4. Schimbarea în dispoziție pare a nu avea o cauză clară sau poate fi un răspuns exagerat la o anumită situație;
5. Persoana se simte ca și cum ar fi „cuprinsă de nori întunecați sau scufundată întro gaură neagră” (Oltmanns şi Emery,1995).

Care sunt simptomele tulburării depresive majore?

Timp de cel puțin două săptămâni a apărut o dispoziție depresivă sau pierderea interesului sau a plăcerii pentru majoritatea activităților, ceea ce constituie o modificare față de nivelul anterior de funcționare a persoanei (adică persoana „nu era așa înainte”). Față de aceste simptome principale se adaugă:

1. Dispoziție depresivă (la adulți: se simt descurajați, disperați, „fără chef”; la copii și adolescenți: dispoziție iritabilă și capricioasă);
2. Scăderea semnificativă a interesului sau a plăcerii pentru activități (persoanelor „nu le mai pasă de nimic”, neglijează hobbiurile, poate să apară reducerea interesului sau dorinței sexuale);
3. Dereglări în apetit care pot duce la o creștere sau pierdere semnificativă în greutate (la adulți: modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului într-o lună; la copii: incapacitatea de a lua în greutate plusul așteptat);
4. Perturbarea somnului: insomnie (mai des) sau hipersomnie (mai rar);
5. Agitația (ex: nu poate să stea liniștit, își freacă mâinile) sau lentoarea psihomotorie(ex: se mișcă și vorbește încetinit, are pauze mari înainte de a răspunde) observată și de alte persoane;
6. Energie scăzută și sentiment de oboseală ceea ce face ca și sarcinile mici (ex: îmbrăcatul) să pară copleșitoare și să dureze mult;
7. Sentimente de inutilitate sau de vină excesivă sau inadecvată;
8. Probleme în concentrarea atenției și dificultate mare în a lua decizii;
9. Gânduri de moarte sau sinucidere. (Citiți aici articolul nostru pe tema „Suicidul”.)

Simptomele trebuie:

• Să fie prezente aproape în fiecare zi, în cea mai mare parte a zilei;
• Să afecteze negativ viața socială, profesională sau alte domenii importante;
• Să nu fie cauza directă a diferitelor substanțe (ex: consum de droguri, medicamente) sau a unei boli fizice (ex: hipotiroidism);
• Să nu fie cauză a doliului (DSMIVTR).

Cauze

Nu există o singură cauză care ar putea explica apariția depresiei. Mai degrabă, luăm în considerare o interacțiune între mai mulți factori ce țin de mediu, de modul de gândire și de moștenirea genetică.

• Factori ce țin de mediu (factori sociali)

Când ne confruntăm cu evenimente de viață negative, precum o pierdere majoră (ex: despărțirea de cineva drag) sau dezamăgiri mari (ex: concedierea de la locul de muncă) suntem în risc de a ne confrunta cu tulburarea depresivă majoră. Probabilitatea, mai ales pentru femei, crește atunci când evenimentul este asociat cu sentimente de umilire, blocare și pierdere.

• Factori ce țin de modul de gândire (factori cognitivi)

Modul în care interpretăm evenimentele cu care ne confruntăm cauzează emoția pe care o simțim ulterior. Persoanele cu depresie majoră au gânduri iraționale, adică care nu îi ajută să se simtă mai bine, care nu sunt corecte din punct de vedere logic și care nu le pot susține cu dovezi din mediu. Astfel, aceștia ignoră elementele pozitive din viața lor și exagerează negativul (ex: exagerează eșecul nepromovării unui examen, ignorând celelalte note bune) și suprageneralizează (ex: nu sunt în stare de nimic) (Oltmanns şi Emery,1995). De asemenea, văd parte negativă a trecutului lor, anticipează un viitor sumbru și se percep pe ei înșiși ca fiind incompetenți și fără speranță.

Cogniţiile iraţionale nu reprezintă patologie, ci o formă de vulnerabilitate pentru apariţia acestora. Însă, în combinaţie cu un factor de mediu stresant apar emoţiile disfuncţionale (nesănătoase).

• Factori genetici

În comparație cu populația generală, această tulburare este de 1,5 până la 3 ori mai mare în frecvență printre rudele biologice ale persoanelor care deja au tulburarea (DSMIVTR).

Tratament

1. Terapia cognitiv-comportamentală

Se bazează pe schimbarea gândurilor iraționale cu gânduri sănătoase, raționale care duc la emoții sănătoase, funcționale.

Exemplu:

Situație: cel mai bun prieten al tău se mută din oraș;

Gânduri iraționale: nu-i pasă de mine, eu acum nu mai am pe nimeni alături, sunt o persoană fără valoare;

Emoție negativă disfuncțională: deprimare

Gânduri raționale: îmi va fi dor de el, îl sprijin în această decizie, o să ținem oricum legătura;

Emoție negativă funcțională: tristețea.

2. Terapia interpersonală

Se concentrează pe relațiile curente ale persoanei, în special cu membrii familie și se lucrează pe rezolvarea problemelor interpersonale.

3. Medicamente antidepresive

4. Alte forme de tratament: terapie electroconvulsivă, terapie prin expunere la lumină.

Pentru a afla mai multe despre diferitele tipuri de psihoterapii, despre ce se întâmplă la o ședință de psihoterapie, precum și despre găsirea unui specialist și diferențele între psiholog și psihiatru, citiți secțiunea „Ajutor” aici.

Este foarte important ca tulburarea depresivă majoră să fie tratată! Cea mai gravă consecință a diagnosticării cu această tulburare este tentativa de suicid sau suicidul complet. Aproximativ 15% din persoanele cu tulburare depresivă majoră severă mor prin suicid (DSMIVTR).

Ce este important să reţineți: tulburarea depresivă majoră nu este o simplă tristeţe. Ea este o boală grea, dar pe care poţi să o depăşeşti! Se recomandă terapia cognitiv comportamentală, rezultatele acestui gen de tratament menţinânduse în timp.

Bibliografie:

1. Oltmanns, T. F., & Emery, R. E. (2012). Abnormal psychology. 7th Edition, Pearson.

2. American Psychiatric Association (Ed.). (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSMIVTR®. American Psychiatric Pub.

Material realizat de Iulia Man, voluntară Minte Forte