SSM, Ziua 2: Cooperare sau competiţie – ce ne motivează în relaţii? 

by Admin, 30/03/2016

Cea de-a doua prelegere din agenda Săptămânii Sănătăţii Mintale – ediţia a VII-a a fost consacrată unei problematici incitante şi de interes general, Cooperarea şi competiţia în relaţii. Vlad Mureşan – psihoterapeut şi doctor în psihologie – şi-a conceput prelegerea în doi timpi, începând cu o definire a cuvintelor-cheie şi continuând cu aplicaţii practice care au vizat nu doar relaţiile de cuplu, ci şi cele sociale, familiale, profesionale.

Cooperarea şi competiţia

„Câţi dintre voi cooperaţi sau concuraţi într-o relaţie?”. O întrebare simplă, cu un răspuns şi mai simplu. Doar în aparenţă, ne demonstrează Vlad Mureşan. Din perspectivă biologică, evoluţionistă, cooperarea şi competiţia sunt două strategii de dezvoltare prin selecţie naturală.

Cooperarea

O relaţie de tip cooperare funcţionează după schema următoare: din întâlnirea dintre eu şi tu rezultă un noidatorită descoperirii unor scopuri comune şi sprijinirii acestora.

Competiţia

Acest tip de relaţionare presupune două poziţionări posibile.

  • Obţinerea de profit maximal, cu un efort minim: în ecuaţia aceasta contez doar eu, nu şi celălalt.
  • Păstrarea aparenţelor de cooperare: deoarece trăim într-o societate, trebuie să păstrăm aparenţele. În alte cuvinte, într-o competiţie, ne ascundem intenţiile de profit în inconştient, îl păcălim pe celălalt sau, şi mai eficient, ne păcălim pe noi înşine pentru a părea cât mai „cooperanţi”.

Aplicaţii practice

Analiza motivaţiilor

Vlad Mureşan a subliniat faptul că primul pas în detectarea tipului de comportament prevalent într-o relaţie este însăşi analiza motivaţiilor noastre. Astfel, există trei motivaţii posibile:

  1. Orientarea spre momentele plăcute. Este vorba aici de dorinţa de a mă simţi bine, de a avea experienţe pozitive cu alte persoane şi de a mă îndepărta de cele în preajma cărora mă simt rău. Această motivaţie presupune şi faptul că îmi asum responsabilitatea propriei fericiri, fericirea mea nu depinde de un factor extern, ci numai de mine.
  2. Preocuparea pentru imagine sau orgoliul se referă la dorinţa de a fi văzut bine de ceilalţi, de a-mi construi o imagine de persoană bună, frumoasă, interesantă, inteligentă, sociabilă, etc. Intervine aici o discrepanţă majoră între ceea ce sunt şi ceea ce vreau să pretind că sunt. O persoană orgolioasă emite pretenţii de superioritate, drept pentru care va interpreta distanţările celorlalţi ca o „trădare” a „imaginii sale bune”. O consecinţă a frustării unei persoane orgolioase poate fi depresia.
  3. Preocuparea pentru profit este motivaţia care se axează pe acumularea maximă de resurse şi beneficii strict personale, neţinând cont de nevoile celuilalt.

Compromisul

Potrivit lui Vlad Mureşan, compromisul într-o relaţie nu este o veritabilă formă de cooperare. Din contră, această strategie denotă faptul că două persoane doresc două lucruri diferite şi că în final, nimeni nu primeşte ceea ce vrea cu adevărat, lucru care reduce substanţial calitatea relaţiei. În alte cuvinte, compromisul este o luptă foarte politicoasă şi un simptom al incompatibilităţii partenerilor.

Competiţia în relaţiile de cuplu

Această strategie se manifestă în diferite etape ale unei relaţii:

  • Îndrăgostirea: entuziasmul câştigului anticipat, „mă va face fericit/ă”
  • Angajamentul: punctul în care presăm pentru garanţii şi obligaţii pentru ne asigura că am făcut o „afacere bună” şi durabilă
  • Despărţirea: dezamăgirea faţă de profitul aşteptat, relaţia nu mai este profitabilă pentru că aşteptările iniţiale ne-au fost „trădate”
  • Conflictul: intrevine atunci când două persoane au scopuri diferite şi fiecare vrea să profite de celălalt.

Respingerea

Pentru a încheia această prezentare într-o notă mai puţin negativă, trebuie spus că nu toate relaţiile sunt sortite unui deznodământ dramatic. Care este soluţia către care a încercat Vlad Mureşan să ne ghideze de-a lungul prelegerii sale? Relaţionarea onestă. Iată schiţate trăsăturile unei relaţii de succes:

  • motivaţia intrării într-o relaţie sunt doar momentele plăcute trăite împreună
  • compatibilităţile între cele două părţi sunt confirmate fără argumente sau justificări
  • principiul de bază al unei relaţii ar trebui să fie următorul: nimeni nu îmi datorează nimic, nu datorez nimănui nimic
  • acceptarea faptului că intri voluntar într-o relaţie şi la fel de bine poţi să te răzgândeşti, să ai libertatea de a ieşi din ea în momentul pe care îl consideri oportun pentru tine
  • acceptarea cu recunoştinţă a ceea ce ţi se oferă, fără limitări, compromisuri ori pretenţii
  • oferi spaţiu celuilalt atunci când simte această nevoie, prin urmare accepţi distanţările fără ameninţări, ultimatum-uri sau reproşuri.

Material realizat de Alexandra Ionel, voluntar Minte Forte