Ce este fobia specifică?
În linii mari, fobia specifică este acea frică intensă față de anumite animale, obiecte sau situații. Să ne folosim în mod ilustrativ de fobia de păianjeni. Deși persoanele cu această fobie sunt conștiente că de multe ori această frică este exagerată, ele nu își pot controla reacția atunci când văd un păianjen în apropiere. Din acest motiv, cei cu fobii specifice vor prefera să evite situațiile sau vor îndura cu dificultate teama cu care se confruntă.
Frica de păianjeni este doar un exemplu. Fobia poate, în principiu, să existe față de orice altă situație specifică. Fobiile cele mai comune sunt față de:
- Animale și insecte. Exemple: păianjeni, câini, șerpi, șoareci;
- Mediul natural. Exemple: apă, înălțimi, furtuni;
- Situații medicale. Exemple: sânge, injecții, răni;
- Situații generale. Exemple: spații închise, ascensoare, poduri.
Cum mă poate afecta fobia specifică?
Unele persoane cu fobie specifică se pot confrunta foarte rar, sau chiar niciodată cu situația față de care le este frică. De exemplu, o persoană cu fobie de șerpi care locuiește într-un mediu urban și nu lucrează într-un loc în care poate întâlni frecvent șerpi, nu va fi foarte afectată de această problemă. Din păcate, acest scenariu nu este întotdeauna valabil. De multe ori, faptul că avem o fobie specifică ne poate afecta serios rutina zilnică sau deciziile cu privire la viitorul nostru. O persoană cu fobie de câini nu se va putea bucura întotdeauna de o plimbare în parc, la fel cum o persoană cu fobie de înălțimi ar putea renunța la planurile de vacanță pentru a evita zborul cu avionul.
Cum apare fobia specifică?
În general, fobiile specifice apar în copilărie, deși există posibilitatea cea acestea să se instaleze și mai târziu. De cele mai multe ori, o persoană care suferă de o fobie specifică a trăit un eveniment traumatic care a implicat animalul, obiectul sau situația față de care îi este frică. Astfel, o persoană cu fobie de câini se poate să fi fost mușcată, în trecut, de un câine , la fel cum o persoană cu fobie de autovehicule se poate să fi fost implicată într-un accident de mașină.
Trăirea personală a evenimentului traumatic nu este neapărat obligatorie. Putem auzi de la prieteni sau membri ai familiei povești referitoare la diferite situații care să ne genereze frică. De asemenea, putem învăța această frică de la cei din jur, observându-le comportamentul în diferite situații. De exemplu, dacă unul din părinții noștri reacționa cu o stare intensă de frică de fiecare dată când vedea un păianjen și căuta să evite astfel de situații, noi am fi putut învăța de la ei faptul că păianjenii sunt niște insecte foarte periculoase.
Poate fi tratată fobia specifică?
Răspunsul la această întrebare este “Da!”. Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai de succes formă de tratament a fobiei specifice. Rata de succes a intervenției cognitiv comportamentale este de 85% în cazul fobiei specifice.
Intervenția psihoterapeutică pentru fobia specifică țintește modificarea modului în care persoana gândește și se comportă în confruntare cu elementul față de care manifestă frică. Acest lucru se întâmplă folosind diferite tehnici de expunere controlată și de restructurare cognitivă. Expunerea poate fi realizată mintal, real sau în medii virtuale.
Cum pot ajuta o persoană cu fobie specifică?
Deși tratamentul cel mai eficient pentru fobie este expunerea la obiectul fricii, se recomandă ca această expunere să fie îndrumată și explicată de un specialist. Prin urmare, poate cel mai bun ajutor pe care îl putem oferi unei persoane cu fobie specifică este recomandarea unui psihoterapeut. Pentru a afla mai multe despre serviciile terapeutice oferite prin proiectul Centrul Minții, click AICI.
Progresul trebuie remarcat și încurajat. Chiar dacă cea mai mare parte a tratamentului ține de persoana în sine, suportul moral al celorlalți este foarte important pentru modul în care terapia progresează.
Surse:
American Psychiatric Association, and American Psychiatric Association. Task Force on DSM-IV. Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV. Amer Psychiatric Pub Inc, 1994.
General, U. S. (1999). Mental health: A report of the surgeon general.
Hood, H. K., & Antony, M. M. (2012). Evidence-based assessment and treatment of specific phobias in adults. In Intensive One-session Treatment of Specific Phobias (pp. 19-42). Springer New York.
Roth, P. F. P.(2005) What works for whom. A critical review of psychotherapy research2nd ed. Guilford.
Material realizat de Șerban Condrea, voluntar Minte Forte