Ce este tulburarea de personalitate evitantă (TPE)?
Tulburarea de personalitate evitantă poate fi prezentă la persoanele cu inhibiţie socială care totodată sunt hipersensibile la evaluare negativă şi se simt foarte neîncrezătoare în ele însele. În situaţiile de interacţiune socială, de teama respingerii, aceste persoane preferă să fie ei cele care evită anturajele în care nu se simt acceptate. Aceste caracteristici sunt întâlnite de obicei în perioada de adult tânăr şi sunt prezente într-o varietate de contexte, dar TPE poate debuta şi în copilărie. TPE apare la între 0,5 şi 1% din populaţia generală.
Cum putem să ne dăm seama că o persoană are tulburarea de personalitate evitantă?
- De obicei, aceasta persoană evită activităţile profesionale care implică un contact cu oamenii, aceasta din cauza fricii de critică, dezaprobare sau respingere. Spre exemplu, are temeri foarte mari în a susţine o lucrare sau prezentare în faţa unui public, prin urmare refuză activităţile de acest gen.
- Persoana cu TPE nu manifestă încredere în relaţii şi nu doreşte să se asocieze cu alţi oameni decât dacă este sigur că este apreciat, fapt care îi provoacă şi dificultăţi în alegerea unui partener.
- Această persoană se simte adesea inhibată în situaţii noi care presupun interacţiuni sociale şi are sentimente de inadecvare. Prin urmare, evită adesea activităţile care nu sunt de rutină şi previzibile.
- Persoana cu TPE refuză să-şi asume riscuri personale sau să se angajeze în orice activităţi noi din cauza faptului că acestea l-ar putea pune în dificultate. Mai mult, se vede pe sine ca inaptă social, neatrăgătoare personal ori inferioară altora.
Atenție! O persoană cu TPE are o probabilitate mare de a dezvolta şi alte probleme de sănătate mintală cum ar fi depresia şi anxietatea, care la rândul lor pot porni de la o stimă de sine scăzută.
Cum apare tulburarea de personalitate evitantă?
Cauzele apariției acestei tulburări nu sunt certe, însă există mai multe categorii de cauze care pot duce la dezvoltarea unei TPE:
I. Cauzele biologice: Deși încă se cercetează, există dovezi conform cărora pot exista predispoziţii biologice spre această tulburare.
II. Modalitatea de creştere a copiilor de către părinţi: Acestea împreună cu predispoziția genetică pot pune bazele unui temperament inhibat care poate la rândul său contribui la dezvoltarea unei TPE. Dacă părintele avea adesea o reacţie negativă faţă de copil, acesta poate ajunge la maturitate să considere că experienţa se va repeta şi cu alte persoane.
III. Modalitatea de interpretare a informaţiilor din mediu. Prin suprasolicitarea percepţiilor, persoana poate ajunge să vadă orice stimul din mediu ca pe ceva ameninţător. Prin urmare, dacă gândul îi provoacă teamă şi panică, individul adoptă comportamentul de evitare a situaţiilor care ar putea să ii provoace frică.
Exemplu: „Mă simt inapt şi inferior celorlalţi.” – „Dacă voi relaţiona cu alţii, mă vor respinge, iar asta este groaznic şi dureros.” – „În consecință, este bine să relaţionez doar cu acele persoane despre care ştiu sigur că mă plac şi mă acceptă.”
Ce se poate face în cazul tulburării de personalitate evitantă?
Persoanele cu TPE pot beneficia de tratament şi există anumite forme de psihoterapiecare s-au dovedit a fi eficiente. Printre acestea, studiile de specialitate au dovedit eficienţa cea mai ridicată terapiei cognitive-comportamentale, aceasta reuşind să prevină multe recăderi ale pacienţilor. Pentru a afla mai multe despre serviciile terapeutice oferite prin proiectul Centrul Minții, click AICI.
Cum să ajutați o persoană cu tulburare de personalitate
Dacă se întâmplă să aveți printre persoanele apropiate pe cineva care îndeplineşte condiţiile unei TPE, cel mai indicat ar fi să o îndemnați înspre un ajutor de specialitate (în funcţie de gravitatea problemelor, acesta poate fi psiholog sau psihiatru – Aflați mai multe despre diferitele forme de ajutor disponibile în rubrica noastră omonimă, AICI). Este posibil ca persoana să opună rezistență, deoarece persoanele cu tulburări de personalitate adesea consideră că „problema” este a celorlalţi şi nu a lor înșiși. Oferindu-le sprijin și explicații, însă, este posibil ca persoana în cauză să ajungă să accepte terapia.
Ce puteți face?
- Ghidați persoana să acorde mai multă atenţie punctelor sale forte şi mai puțină defectelor lor. Prin urmare, ajutați-o să accepte imperfecţiunea care defineşte orice fiinţă umană.
- Încercați să stabiliţi relaţii în care persoana cu TPE să se simtă în siguranţă. Este important pentru ea să aibă relaţii cu persoane care o acceptă şi îi oferă încredere. Astfel, va ajunge mai uşor să aibă o stimă de sine crescută.
- Ajutați persoana să înțeleagă că nimeni nu este ferit de critici și că nu este obligatoriu să fie acceptată de toată lumea. Explicați-i că , dacă nu putem controla reacţiile celorlalţi, putem totuși să ne controlăm propria reacţie. Şi mai ales, nu orice remarcă sau răspuns din partea celorlalţi face referire la persoana în cauză, ci se pot referi doar la comportamentul acesteia. Este important ca persoana cu TPE să înveţe modul în care să reacţioneze la critică și să poată stabili limite față de persoanele hipercritice din viața lor.
Ce puteți face dacă vă regăsiți în simptomele tulburării de personalitate evitantă?
Încercați să comunicați cu o persoană de încredere sau apelați la un ajutor de specialitate. Acesta nu doar că v-ar putea ajuta pe plan personal, ci în mod sigur îmbunătăţirile ar surveni și la nivelul interacţiunii cu semenii. Odată recunoscută o problemă, acesta poate fi principalul pas spre o schimbare pozitivă, iar voinţa însoţită de ajutor asigură efecte bune pe termen lung.
Atenție! Doar pentru că eşti o persoană mai timidă şi te simţi inconfortabil în situaţii nefamiliare sau cu oameni noi nu înseamnă că suferi de o tulburare de personalitate. Un diagnostic este pus atunci când acest tip de probleme sunt foarte stresante pentru tine, persistente şi îţi afectează semnificativ buna funcţionare. Persoana în măsură să pună acest diagnostic este specialistul.
Bibliografie
Beck AT, Freeman A, Davis DD, and Associates. Cognitive therapy of personality disorders. 2nd ed. N.Y.: Guilford, 2004.
Millon, T. (2004) Personality Disorders in Modern Life, 2nd ed. New Jersey: John Wiley &Sons.
Taylor CT, Laposa JM, Alden LE. (2007) Is avoidant personality disorder more than just social avoidance? Journal of Personality Disorders: Vol. 18, No. 6.
Material realizat de Elena Pașca, voluntară Minte Forte