Ce este tulburarea de personalitate histrionică (TPH)?
Tulburarea de personalitate histrionică (TPH) poate fi descrisă într-un cuvânt ca teatralitate. Atât femeile, cât și bărbații pot fi afectați de această problemă. O persoană cu tulburare de personalitate histrionică:
- Simte nevoia de a fi în centrul atenției
- Are emoții excesive și dramatice
- Percepe superficial relațiile cu ceilalți
- Are aceste trăsături cel puțin din tinerețea timpurie și se manifestă așa în toate situațiile de viață
Pentru a înțelege cum se comportă, ce gândește, cum reacționează și cum arată lumea pentru o personalitate histrionică, vom lua pe rând fiecare dintre aceste caracteristici și le vom discuta în detaliu, cu exemple.
- Nevoia de a fi în centrul atenției
O persoană cu TPH simte în mod constant nevoia și dorința de a fi în centrul atenției într-un grup. În interacțiuni unu-la-unu, vrea ca interesul interlocutorului să fie canalizat în permanență asupra ei. Practic, consideră că este mereu rândul ei să fie ascultată, să se exprime, să fie ajutată, iar nevoile sale sunt mai presus de orice. Ea nu se simte confortabil în situațiile în care nu este în centrul atenției și crede că a fi ignorată este cel mai rău lucru. Totodată, una dintre regulile inconștiente care ghidează comportamentul unei personalități histrionice este „Dacă vreau ca ceilalți să mă sprijine, ei trebuie să fie fermecați și atrași de mine”.
Pentru a se asigura că au atenția celorlalți și a evita sentimentul incomfortabil că sunt ignorați și neimportanți, vor apela la diferite strategii (surprinzător de eficiente). Se preocupă mereu de aspectul lor fizic (haine, coafură, machiaj, accesorii etc.) și consideră că atractivitatea fizică și sexuală este extrem de importantă în stabilirea și menținerea unei relații. Prin urmare, o personalitate histrionică va căuta să provoace și să seducă sexual persoanele din jur, deseori în mod inadecvat
Exemplu: Felicia se îndreaptă către petrecerea celei mai bune prietene. În mod special pentru această seară a ales să se îmbrace într-o rochie roșie, mulată, care îi stă foarte bine. A întârziat deja o oră, dar asta înseamnă că poate să-și facă intrarea. De abia așteaptă să vadă privirile invidioase ale prietenelor ei și dorința din ochii tuturor băieților de la petrecere. „Ar fi culmea să fie altfel”, își spune Felicia, „doar n-am stat 2 ore la coafor și cosmetică ca să nu se uite nimeni la mine.”
- Emoții excesive și dramatice
V-ați întrebat vreodată cum reușesc actorii să râdă cu toată inima, iar în următoarea secundă să înceapă să plângă în hohote îndurerate? O persoană cu TPH nu se întreabă, pentru că știe cum este. Cei afectați de TPH afișează emoții exagerate până la a fi teatrali și se iau mereu foarte în serios. Tind să exagereze importanța oricărui eveniment, fie el bun sau rău, atât în mintea lor cât și în fața celorlalți, iar viața lor pare să semene cu o mică telenovelă. Nu o spunem cu sarcasm – acesta este modul lor normal, firesc, de a se exprima: râd mai tare, plâng mai ușor, ridică vocea etc. și nu văd nimic anormal în asta.
Emoțiile lor fluctuează rapid dintr-o extremă în alta, iar acest lucru se poate proiecta și asupra relațiilor cu ceialți: pot să idealizeze un prieten într-o zi dar în urma unei certe să îl deprecieze profund. Sursa acestor emoții intense este faptul că nu consideră că pot tolera frustrările, critica și dezaprobarea față de propria persoană. Totodată, persoanelor cu TPH nu le place să aștepte după „finaluri fericite” (recompense) și devin iritați și furioși dacă nu obțin ceea ce își doresc atunci când și-o doresc. În cazuri mai grave, pot amenința că se sinucid sau că își fac rău – însă uneori este greu de spus dacă fac asta pentru a atrage atenția sau dacă au cu adevărat aceste intenții în urma unor emoții negative extrem de intense.
Exemplu: Victor se ceartă des cu prietena lui, Olivia. I se pare nedrept că ea nu vede cât de importante sunt probleme lui de zi cu zi și s-a săturat să i se spună că exagerează. O iubește mult pe Olivia dar când aude ”nu te mai plânge atâta!” din partea ei, înnebunește de furie și pleacă furtunos de lângă ea, trântind uși sau lasând-o singură în mijlocul străzii. ”Mie chiar mi se întâmplă mai multe lucruri rele decât celorlalți!” le spune Victor prietenilor lui, după o ceartă cu Olivia.
- Percepție superficială a relațiilor
O persoană cu TPH are dificultăți în a aprecia corect cât de apropiați le sunt persoanele din jur – cu alte cuvinte, consideră adesea că relațiile sunt mai intime decât în realitate. Din această cauză, își vor destăinui secretele față de oameni pe care i-au cunoscut în urmă cu 2 zile, chiar dacă acest lucru îi pune pe noii lor ”amici” într-o situație inconfortabilă. Această confuzie între profund și superficial se manifestă și în vorbirea lor – tind să se exprime într-un stil voalat, nespecific și fără detalii raționale (vorbesc mai mult despre emoții decât despre fapte). Superficialitatea se mai manifestă și prin sugestibilitate, respectiv ușurința cu care sunt influențați de ceilalți și de circumstanțe. În concluzie, în dorința de a impresiona vor fi niște ”cameleoni sociali”, însă adesea în mod neintenționat: aceasta este metoda lor de a rămâne în lumina reflectoarelor și a se face plăcuți practic oricui.
Exemplu: Felicia a ieșit la o cafea cu prietena ei Anda și îi povestește despre noua ei cucerire: „E superb! N-am mai întâlnit pe nimeni ca el! Ar face de fapt orice pentru mine. Sunt sigură că mă adoră! Văd în ochii lui.” Felicia l-a cunoscut pe bărbatul viselor sale în urmă cu o săptămână și de atunci este în al noulea cer. Însă Anda a mai auzit povești asemănătoare de câteva ori și deja se îngrijorează. „De azi îmi beau cafeaua neagră. Așa o bea iubitul meu și e mult mai bună!” adaugă Felicia.
- Trăsături persistente, pervazive, patologice
Atenție! Tulburările psihologice de tip histrionic sunt compuse din trăsături și caracteristici extreme de personalitate. Fiecare dintre noi are uneori gânduri, comportamente și emoții care pot semăna cele descrise anterior. Însă ne întrebăm dacă există o tulburare de personalitate atunci când aceste trăsături sunt pervazive (apar în toate situațiile), persistente (există de mult timp și încontinuu) și patologice (sunt extreme și creează probleme și suferință individului).
Exemplu: Temperamentul cu care ne naștem ne poate face să fim mai reactivi emoțional – adică să reacționăm mai ușor și mai intens la evenimente pozitive sau negative. Astfel am putea să avem emoții intense și schimbătoare. Totodată, a fi în centrul atenției este deseori un scop sau o plăcere pentru persoanele extrovertite, sociabile, carismatice. Unii oameni preferă să fie sub reflector în grupul de prieteni dar nu și la locul de muncă – ori personalitatea histrionică își dorește asta oricând, oriunde. Cu toții ne bucurăm când simțim că ceilalți ne admiră, ne complimentează, ne fac să ne simțim importanți și interesanți – dar nu toți ar face orice pentru asta și nu toți și-ar paria stima de sine și fericirea în acest joc. În plus, e normal să existe situații când ne-am înșelat asupra cât de apropiată ne este o persoană – nu toate relațiile sociale sunt clare de la început iar unii oameni sunt imprevizibili. În cele din urmă, este firesc ca ceilalți să ne influențeze, mai ales în domeniile nefamiliare nouă (ex. „Ce televizor să-mi cumpăr, dacă n-am habar de tehnologie modernă?”), însă nu „uităm” de pe o zi pe alta ca toată viața ne-am băut cafeaua cu lapte și zahăr, dacă noua cucerire romantică o bea neagră!
Cum apare tulburarea de personalitate histrionică?
Potrivit psihologului Jeffrey Young, tulburările de personalitate există deoarece persoana are un mod nesănătos și deseori irațional de a percepe, înțelege și a se raporta la realitate. Cu alte cuvinte, e ca și cum ar purta permanent o pereche de ochelari cu lentile colorate – lumea este filtrată prin acei ochelari și de cele mai multe ori nici nu știu care sunt culorile reale. Cum ne alegem cu aceste lentile care uneori distorsionează realitatea? Se pare că experiențele din copilărie au rol hotărâtor pentru sănătatea mentală a viitorului adult. Astfel, în cazul TPH sunt posibile următoarele scenarii:
- Unul dintre părinți (sau ambii) a fost rece, distant și nu îndeplinit nevoile emoționale ale copilului. Copilul a învățat că trebuie să se exprime exagerat pentru a atrage atenția mamei și/sau tatălui (ex. se plângea des de dureri de burtică). Mai târziu, adultul consideră că aceasta este singura cale să fie iubit și apreciat.
- Familia a impus așteptări rigide de la copil și l-a iubit și apreciat în mod condiționat. Copilul a făcut tot posibilul să câștige aprobarea figurilor importante din viața sa, simțind că este iubit doar când atinge standardele acestora (de frumusețe, inteligență, popularitate, etc.). Mai târziu, adultul se așteaptă să fie acceptat în aceleași condiții și se străduiește să atingă expectanțe imaginare (ex. să fie cea mai frumoasă, să fie cel mai popular etc.).
- Copilul a avut unul dintre părinți cu personalitate histrionică și prin urmare, a fost modelat de către acesta. În special dacă părintele a fost un om de succes, copilul învață că aceste comportamente sunt cheia împlinirii în viață. Mai târziu, adultul repetă ce a văzut acasă.
Modul în care fiecare dintre noi reacționăm la un mediu nesănătos în copilărie depinde și de temperamentul cu care ne naștem – cu alte cuvinte, există și o componentă genetică și biologică care contribuie la dezvoltarea TPH.
Exemplu: Tatăl lui Victor este un avocat de succes. Și-a ales foarte bine cariera, pentru că îi place să fie în centrul atenției și „seduce” orice audiență. Toată copilăria lui, Victor a fost răsfățat cu cadouri scumpe și a observat cum toți oamenii din jurul părintelui său îl admirau enorm. Întreaga familie, inclusiv tatăl, s-a așteptat ca Victor să aibă același succes când va crește mare și era inadmisibil să fie altfel! Victor a simțit dintotdeauna că dacă nu va ajunge departe, tatăl său va fi dezamăgit și va înceta să îl iubească. Este oricum extrovertit și are carismă: e o moștenire de familie. Astfel că nu i-a fost greu să își ia avânt pe scara socială. „E exact ca tatăl lui”, spun acum rudele, iar Victor se simte flatat.
Ce se poate face în cazul tulburării de personalitate histrionică?
Ca în cazul oricărei tulburări de personalitate, persoana poate beneficia foarte mult de pe urma psihoterapiei. Uneori este însă dificil să convingi pe cineva cu TPH că are nevoie să vorbească cu un specialist, pentru că adesea ei nu își percepe comportamentul ca fiind o problemă, sau că îi face rău sieși sau celorlalți. Mai ales dacă trăiesc într-un mediu care le recompensează felul de-a fi, persoana nu vede nevoia de a se schimba.
Persoanele cu TPH ajung să ceară ajutor în cazul în care mediul răspunde negativ comportamentelor lor și le cere imperativ să schimbe ceva, sau atunci când dezvoltă o altă tulburare precum anxietatea, depresia, tulburare bipolară, tulburări alimentare (anorexie, bulimie) sau consum de substanțe. Acestea din urmă tocmai datorită emoțiilor lor intense și incontrolabile și a gândurilor precum „Dacă nu sunt apreciat, este groaznic și nu pot suporta”. Prin urmare, psihoterapia poate ajuta persoana cu TPH să-și înțeleagă felul de-a fi, cum a ajuns să fie așa, dar și modul în care personalitatea le cauzează suferință lor și/sau celor din jur. Se poate interveni inclusiv medicamentos, mai ales în cazul unor tulburări asociate grave, însă pentru tulburarea de personalitate propriu-zisă, psihoterapia este un real ajutor. Pentru a afla mai multe despre serviciile terapeutice oferite prin proiectul Centrul Minții, click AICI.
Cum să ajutați o persoană cu tulburare de personalitate histrionică?
În societatea în care trăim astăzi, trăsăturile histrionice sunt recompensate într-o varietate de medii profesionale și chiar cotidiene. Spre exemplu, unii actorii de film sau teatru, avocați, politicieni și unele vedetele TV au caracteristici de acest tip. În aceste medii este benefic să fii expresiv emoțional și să poți capta atenția oamenilor. În relațiile sociale, personalitățile histrionice sunt de asemenea uneori foarte apreciate. Dacă aveți nevoie de un eseu de calitate, contactați https://essaynow.net/. În efortul lor de arăta bine, de a impresiona prin experiențe de viață și de a se cameleoniza, reușesc să atragă atenția și uneori chiar aprecierea pe care o caută. În general, persoanele cu TPH au abilități sociale și sunt competente în mediul lor profesional, dacă acesta este compatibil cu personalitatea lor.
Din nefericire însă, există și o parte „întunecată” atunci când aveți de-a face cu o personalitate histrionică. Se va întâmpla să vă mintă pentru a-și fabrica un trecut fascinant, să vă înșele (mai ales în relații romantice) dacă nu îi mai acordați la fel de multă atenție, să treacă de la a vă iubi la a vă detesta din cauze minore. Totodată, nevoia lor constantă de atenție și aprobare poate fi obositoare – nu mai rămâne loc pentru nimeni altcineva. Uneori este frustrant să îi auziți vorbind despre relațiile lor „extraordinare” (când știți că sunt superficiale) și să existe mereu câte o dramă în viața lor (iar dacă nu există, va fi inventată). Totodată, vă pot pune în situații inconfortabile datorită flirturilor și avansurilor sexuale – de exemplu, pot încerca să vă seducă chiar dacă știu că sunteți fericit în căsnicie.
Ce puteți face?
- Să le dați mai multă atenție atunci când se comportă adecvat. Comportamentul excesiv de dezinvolt se menține dacă persoana obține ce dorește. Arătați-le că sunt importante și interesante chiar dacă nu fac eforturi să impresioneze sau să capteze atenția. De exemplu, complimentați-le când se îmbracă comod, nu doar când poartă haine provocatoare; mulțumiți-le pentru o întâlnire în care s-au purtat calm și echilibrat, nu doar când ați fost la o petrecere dezlănțuită împreună.
- Așteptați-vă la emoții intense și schimbătoare, pentru care mereu alții sunt de vină. Nu are sens să fiți șocați de fiecare dată când se naște o dramă emoțională: rămâneți calm și cerebral.
- Încercați să nu ridiculizați persoana. Acest lucru o va face să-și intensifice comportamentul, să se înfurie și să devină (auto)agresivă.
- Păstrați o distanță confortabilă pentru dumneavoastră și nu vă lăsați impresionați de comportamentele de seducție. Persoanele cu TPH caută prioritar atenție, nu întotdeauna o relație profundă. Atenție! Aceasta nu înseamnă să le excludeți și să le stigmatizați. Protejați-vă, dar nu uitați că persoana cu TPH nu poartă nici o vină pentru experiențele timpurii care le-au declanșat tulburarea.
- Fiți atenți la riscul de suicid sau autovătămare! În special dacă persoana este deprimată. Chiar dacă a mai formulat amenințări în trecut, nu înseamnă că nu e în stare să le ducă până la capăt.
Bibliografie
Lelord, F., Andre, C. (2001), Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile, Editura Trei, București.
American Psychiatric Association, and American Psychiatric Association. Task Force on DSM-IV. (1994) Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV. Amer Psychiatric Pub Inc.
Young, J. E., Klosko, J. S., & Weishaar, M. E. (2003). Schema therapy: A practitioner’s guide. Guilford Press.
Young, J. E., Klosko, J. S., & Beck, A. T. (1994). Reinventing Your Life: The Breakthough Program To End Negative Behavior… and Feel Great Again.
Material realizat de Claudia Găgeanu, voluntară Minte Forte