Ce este tulburarea de personalitate paranoidă (TPP)?
Această tulburare de personalitate este descrisă prin cuvântul „paranoia”, care poate părea familiar multora dintre noi. Aproape de sensul folosit în limbajul de zi cu zi, o persoană cu tulburare de personalitate paranoidă (TPP):
- Este deosebit de suspicioasă și se așteaptă la ce e mai rău din partea celorlalți
- Nu are încredere în ceilalți și păstrează o anumită distanță socială
- Deseori interpretează ostil și distorsionat lucrurile
- Are aceste trăsături cel puțin din tinerețea timpurie și se manifestă așa în toate situațiile de viață
Pentru a înțelege cum se comportă, ce gândește, cum reacționează și cum arată lumea pentru o personalitate paranoidă, vom lua pe rând fiecare dintre aceste caracteristici și le vom discuta în detaliu, cu exemple.
Suspiciune excesivă
Pentru o persoană care suferă de tulburare de personalitate paranoidă (TPP), lumea apare ca un loc periculos iar ceilalți oameni au (aproape) mereu intenții rele. Dacă chiar așa ar sta lucrurile, atunci pare aproape firesc să fii mereu atent – la ce fac, ce spun, ce cred ceilalți despre tine – deoarce doar astfel te poți apăra de atacurile și rea-voința oamenilor. Astfel, o personalitate paranoidă va suspecta, chiar dacă nu are suficiente dovezi, că ceilalți îl exploatează, îi fac rău sau îl înșeală (inclusiv în relații romantice). Cu alte cuvinte, atitudinea cuiva cu TPP este „ceilalți îmi vor răul, așa că trebuie să fiu atent la orice semn că au trecut sau vor trece la fapte!”. Din nefericire, atitudinea aceasta apare inclusiv în relațiile cu oameni inofensivi sau cu cei apropiați.
Exemplu: Alin e foarte dezamăgit de noii lui colegi de serviciu: toți sunt exact așa cum se aștepta el să fie: pe interes! „Nu le pasă decât să pară ei cei mai buni în ochii șefului. Și sunt sigur că mă vorbesc pe la spate și abia așteaptă să fac o greșeală la noul post!”, își spune el. Din acest motiv, Alin trebuie să fie foarte atent. Când colegii l-au chemat să ia prânzul împreună cu ei, desigur că i-a refuzat. ”Știu eu, vor să mă descoasă și să vadă cu ce mă pot prinde!”, se gândește Alin.
Neîncredere și distanță față de ceilalți
Unei personalități paranoice îi este foarte greu să aibă încredere în alți oameni, motiv pentru care deseori va prefera să se izoleze social – va avea doar un cerc mic de apropiați, pe care i-a supus la suficiente ”încercări” pentru a se convinge de loialitatea lor. Persoanele cu TPP au constant dubii cu privire la cât de mult se pot încredere în ceilalți – așa că vor prefera să nu o facă (pe principiul „mai bine deloc decât să regret”). Din acest motiv, nu vor împărtăși aspecte personale, din teama că aceste informații vor fi folosite împotriva lor. Acest lucru este problematic pentru că din cauza vigilenței și suspiciunii excesive care îi caracterizează, ajung să se distanțeze cu adevărat de persoanele din jur. Iar distanța se mărește și mai mult în cazul în care chiar a fost insultat, atacat (în orice formă) sau percepe că a fost „luat de fraier”: nu iartă și nu uită, uneori pentru perioade extrem de lungi de timp (chiar toată viața).
Exemplu: Adela l-a cunoscut pe Andi la o petrecere, acum o lună. De atunci, au ieșit împreună la o cafea și o dată s-au plimbat prin parc. Andi o găsește pe Adela o fată frumoasă și intelientă și încearcă să se apropie de ea, dar parcă se lovește de un zid de sticlă: Adela nu vrea să îi spună aproape nimic despre ea – despre familia ei sau ce îi place să facă. Răspunde evaziv și rece la întrebări simple, astfel încât Andi se întreabă: ”Oare nu-i place de mine? De ce se poată așa distant?”.
Interpretări ostile și distorsionate
Din cauza faptului că persoanele cu TPP sunt convinse în mod general că ”lumea este un loc periculos, eu sunt vulnerabil iar ceilalți au doar intenții rele vis-a-vis de mine”, vor tinde să ”vadă” această amenințare și rea-voința oamenilor peste tot, în situații de zi cu zi. Astfel, vor tinde să interpreteze întâmplări sau vorbe ambigue / neutre ca amenințătoare pentru ei. Din această cauză, uneori vor reacționa surprinzător de ostil sau vor escalada situația inexplicabil. Pornind de la ideea lor că „ceilalți sunt oameni răi care nu au nimic bun de spus”, personalitatea paranoidă va „citi printre rânduri” ofense, ridiculizări și calomnii la adresa caracterului sau reputației sale – la care „ofensatorul” probabil nici nu se gândise!
Exemplu: Alin nu l-a agreat niciodată bine cu vecinul său de deasupra. Acum 2 luni, acesta s-a mutat și a închiriat apartamentul unor studenți destul de gălăgioși, care dau muzica tare și țin des petreceri întreaga noapte. Alin e convins că vecinul se răzbună astfel pe el: ”Intenționat le-a închiriat lor apartamentul, ca să mă înnebunească pe mine! Sigur așteaptă să mă plec eu de aici când n-o să mai suport, ca să vină el înapoi. Totul e un complot împotriva mea!”. Departe de adevăr, însă.
Trăsături persistente, pervazive, patologice
Atenție! Tulburările psihologice de tip paranoid sunt compuse din trăsături și caracteristici extreme de personalitate. Fiecare dintre noi are uneori gânduri, comportamente și emoții care pot semăna cu cele descrise anterior. Însă ne întrebăm dacă există o tulburare efectivă atunci când aceste trăsături sunt pervazive (apar în toate situațiile), persistente (există de mult timp și încontinuu) și patologice (sunt extreme și crează probleme și suferință individului).
Exemplu: În lumea în care trăim este bine uneori să fim sceptici cu privire la motivele și intențiile celorlalți – altfel am aluneca într-un fel de naivitate care ne poate expune la tot felul de situații neplăcute. Este adevărat că există oameni care au intenții rele – însă nu toți! Majoritatea dintre noi reușim să decidem destul de corect în cine putem să avem încredere și în cine nu, iar o atitudine deschisă ne ajută să stabilim relații cu cei din jur. Cu toate acestea, nu ne-am autodezvălui chiar oricui, ceea ce este chiar sănătos! Totodată, există situații în care este perfect normal să fim suspicioși, mai ales dacă avem dovezi care să ne susțină ”probele de vinovăție” a cuiva. Pe de altă parte, este normal să ne înfuriem dacă cineva ne atacă sau ne insultă – însă nu vedem în oricine un potențial inamic! Și nu în cele din urmă, dacă cineva greșește față de noi, putem găsi puterea de a ierta și chiar uita chiar dacă uneori ne vine foarte greu sau durează o perioadă mai lungă de timp.
Cum apare tulburarea de personalitate paranoidă?
Potrivit psihologului Jeffrey Young, tulburările de personalitate există deoarece persoana are un mod nesănătos și deoseori irațional de a percepe, înțelege și a se raporta la realitate. Cu alte cuvinte, e ca și cum ar purta permanent o pereche de ochelari cu lentile colorate – lumea este filtrată prin acei ochelari și de cele mai multe ori nici nu știu care sunt culorile ”reale”. Cum ne alegem cu aceste lentile care uneori distorsionează realitatea? Se pare că experiențele din copilărie au rol hotarâtor pentru sănătatea mentală a viitorului adult. Astfel, în cazul TPP sunt posibile următoarele scenarii:
- Copilul a fost abuzat în familie (fizic, verbal, sexual, neglijare) și a învățat că nu poate să aibă încredere nici măcar în persoanele foarte apropiate, care ar fi trebuit să îl îngrijească. Mai târziu, adultul se așteaptă ca oricine altcineva să îl trateze la fel și uneori devine chiar el abuzator, pentru a preveni să i se mai facă vreun rău.
- Copilul a fost insultat și depreciat de către persoane din familie și chiar abuzat pentru defectele sale (ex. lovit, înjurat, pedepsit aspru). Mai târziu, adultul va fi mereu ”în alertă” pentru a preveni ca cineva să îl mai desconsidere sau să îl insulte, pentru că a învățat că asta duce la situații foarte neplăcute.
Modul în care fiecare dintre noi reacționăm la un mediu nesănătos în copilărie depinde și de temperamentul cu care ne naștem – cu alte cuvinte, există și o componentă genetică și biologică care contribuie la dezvoltarea TPP. Totodată, abuzul din copilărie nu duce neapărat la TPP: copilul poate fie să de dezvolte normal, fie să dezvolte alt fel de tulburare psihologică.
Exemplu: Adela nu a avut o copilărie fericită. Tatăl ei a fost alcoolic și s-a purtat foarte rău cu ea. Cel puțin o dată pe săptămână venea acasă seara și le bătea pe ea și pe mama ei, din cele mai stupide motive. Când Adela îl supăra pe tatăl ei în orice fel, o închidea în beci și uneori uita de ea chiar și o zi întreagă. Mama Adelei n-a reușit să fie nici ea un sprijin: în loc să o protejeze de tatăl ei abuziv, mama o folosea la toate muncile casei, în timp ce ea își petrecea majoritatea timpului pe la prietene, plângându-se de soțul ei. Considera că din vina Adelei s-a apucat soțul ei de băut și pentru asta îi spunea adesea „Te urăsc! Mai bine nu te făceam!”. Adela a plecat de acasă când s-a mutat la facultate. Chiar dacă e departe de ai ei, ea poartă în suflet mereu o frică ce o paralizează: cum să mai aibă încredere în cineva, după cum a fost tratată de proprii ei părinți?
Ce se poate face în cazul tulburării de personalitate paranoidă?
La fel ca în cazul oricărei tulburări de personalitate, persoana poate beneficia foarte mult de pe urma psihoterapiei. Din nefericire nu rareori se întâmplă ca cineva cu TPP să dezvolte tulburări de anxietate și depresie. Acesta este momentul în care, cel mai adesea, caută ajutor pentru noile probleme apărute. Este greu să convingi o personalitate paranoidă că are nevoie de o formă specializată de ajutor pentru că ei nu consideră că este ceva în neregulă cu ei. Iar asta are, cumva, sens: dacă înțelegem că pentru ei este foarte adevărat și important că ”lumea îmi va face rău și eu trebuie să fiu atent și să mă apăr”, înțelegem și de ce se poartă atât de suspicios, de ce nu au încredere și de ce sunt ostili în a-i interpreta pe cei din jur. Un psihoterapeut îl poate ajuta să-și înțeleagă originea problemelor sale de încredere, să treacă peste eventualele traume din copilărie și să dezvolte un stil mai sănătos de a relaționa dar și atitudini și așteptări mai realiste de la cei din jur. Pentru a afla mai multe despre serviciile terapeutice oferite prin proiectul Centrul Minții, click AICI.
Atenție! Unele simptome ale TPP se suprapun peste simptomele prezente în schizofrenie sau alte tulburări psihotice (de ex. din cauza unor droguri sau chiar alcool). Dacă aceste manifestări au apărut recent, sunt foarte intense și chiar stranii, este deosebit de important să apelați la un medic psihiatric.
Exemplu:
- O persoană cu TPP este convinsă constant că toți vecinii îl urăsc și că ei complotează împotriva lui pentru a-l da afară din bloc.
- O persoană cu schizofrenie este convinsă de toate acestea, însă în plus spune că vecinii i-au montat microfoane în casă și au mituit poliția să îl aresteze pentru o crimă inventată, doar pentru a scăpa de el. (trebuie ca scenariile paranoice să fie nerealiste, bizare sau chiar imposibile pentru a putea vorbi de deliruri schizofrenice).
- O persoană cu paranoia din cauza unor substanțe va avea aceste convingeri doar atât timp cât este sub influența drogului.
Cum să ajutați o persoană cu tulburare de personalitate paranoidă?
E adevărat că uneori poate fi frustrant și obositor să interacționezi cu cineva cu TPP. Este greu să îi treci toate ”testele de încredere” și este normal să te înfurii când ești acuzat pe nedrept că ai încercat să îl rănești în vreun fel. Uneori pare imposibil să te înțelegi cu o personalitate histrionică datorită rigidității sale: este foarte greu să îi schimbi viziunea și interpretarea personală a evenimentelor, pentru că foarte rar va admite că greșește sau exagerează. În plus – pare să nu aibă simțul umorului aproape deloc, ceea ce-l face mai puțin plăcut social! Pe deasupra, faptul că vede intenții negative peste tot într-un final se întoarce împotriva lui: la moment dat îți pierzi răbdarea și te porți așa cum se așteaptă de la tine!
Ce puteți face, atunci?
- Încercați să vedeți frica din spatele suspiciunii, furiei și neîncrederii. În spatele manifestărilor paranoide stă o paralizantă frică de a fi rănit și abuzat, deseori din cauza unui trecut nefericit. Frica ar putea să vă justifice unele comportamente neașteptate.
- Vorbiți-le clar și specific, mai ales când îi evaluați în orice domeniu. Evitați ambiguitățile și remarcile generale sau aluzive, pentru că persoanele cu TPP vor umple singure ”spațiile goale”… și nu va fi cu interpretări pozitive! (ex. spuneți „M-am supărat că nu ți-ai ținut promisiunea”, nu spuneți „Lasă că vezi tu, așa o să-ți fac și eu ție!”)
- Asigurați-vă că v-au înțeles corect motivele și intențiile. Din nou, prezența ambuităților le permite să „citească printre rânduri” comportamentul dumneavoastră și să îl interpreteze cât de negativ posibil (uneori surprinzător de ostil).
- Clarificați neînțelegerile, chiar dacă e frustrant. Încercați să fiți calm și rațional și să formulați lucrurile în mod logic – doar așa puteți convinge o persoană cu TPP că exagerează în a vă acuza. Căutați dovezi convingătoare și înarmați-vă cu răbdare!
- Lăsați-le să aibă dreptate uneori. Câteodată, este chiar util să te sfătuiești cu o persoană cu TPP tocmai din cauza „dușului rece”. De exemplu, atunci când încheiați un contract care sună prea bine să fie adevărat, este util să fiți acompaniat de cineva cu tendințe paranoide. Atenție însă să nu vă influențeze acolo unde știți sigur cum stau lucrurile.
Bibliografie
Lelord, F., Andre, C. (2001), Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile, Editura Trei, București American Psychiatric Association, and American Psychiatric Association. Task Force on DSM-IV. (1994) Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV. Amer Psychiatric Pub Inc. Young, J. E., Klosko, J. S., & Weishaar, M. E. (2003). Schema therapy: A practitioner’s guide. Guilford Press. Young, J. E., Klosko, J. S., & Beck, A. T. (1994). Reinventing Your Life: The Breakthough Program To End Negative Behavior… and Feel Great Again, Plume.
Material realizat de Claudia Găgeanu, voluntară Minte Forte