Să ne înțelegem supercopiii – ADHD: întrebări și răspunsuri

Sâmbătă a avut loc evenimentul ”Să ne înțelegem supercopiii – ADHD: întrebări și răspunsuri”, program din cadrul Săptămânii Sănătății Mintale susținut de Ancuța-Liana Mihăese, psiholog clinician și psihoterapeut. Aceasta ne-a expus tulburarea ADHD (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) privită prin prisma copiilor care o experimentează, facându-ne loc într-un colț din lumea lor pentru a încerca să le înțelegem mai bine comportamentele.

Prezentarea a fost interactivă, am urmărit filmulețe, am primit informații teoretice și s-au pus multe întrebări din partea publicului, la care cunoștințele și experiența Ancuței au jucat un rol esențial, pentru că ne-a răspuns cu sinceritate și pe înțelesul tuturor la cele mai delicate dintre ele.

Treptat, cu fiecare filmuleț despre cum se simte un copil cu ADHD, ne-au fost introduse câteva aspecte care diferențiază între copiii cu această tulburare și cu cei care nu o au. Distractibilitatea, impulsivitatea și hiperactivitatea sunt prezente în viața acestor copiii. Am discutat la fiecare în parte ce caracteristici presupun, cum le recunoaștem și cum sunt percepute chiar de copii.

Am înțeles la acest atelier că unui copil cu ADHD îi este dificil să rămână concentrat pe o singură instrucțiune, oricât de simplă ar părea pentru altcineva. Fiind stimulat de o mulțime de alți factori în același timp, deseori va avea dificultăți în a finaliza o sarcină, chiar de a o începe uneori. Cât e de greu să facem diferența între un copil care se confruntă cu aceste greutăți și unul care își propune conștient să nu ne asculte instrucțiunile? Cât e de ușor să uităm uneori diagnosticul de ADHD și să considerăm comportamentul distractibil ca fiind intenționat? Astfel de întrebări delicate au fost dezbătute de publicul interesat de îmbunătățirea modului de abordare a acestei tulburări.

Impulsivitatea este altă caracteristică specifică acestor copii. De exemplu, deși poate că și-ar dori să respecte anumite promisiuni, sunt șanse mari ca acestea să nu fie îndeplinite. Din nou vor intra în spațiul lor receptiv o multitudine de alți stimuli care îi vor îndepărta de la scopurile inițiale. S-a discutat la atelier despre consecințele sociale și școlare, despre stimă de sine scăzută, anxietate și depresie – consecințe care apar pentru că acești copii pot observa ușor că nu se ridică la standardele impuse de părinți, profesori sau prieteni. Mulți dintre ei se vor simți inadecvați și doar cu suport din partea celor ce le poartă de grijă vor putea depăși aceste obstacole.

Un copil cu ADHD va fi, cel mai probabil, un copil hiperactiv. Printr-un exercițiu interesant de imaginație, am explorat stările și emoțiile pe care le-am putea avea dacă am fi puși în situația de a fi nerăbdători și de a nu putea ”sta locului”. Ne-am confruntat apoi cu idea că acești copii experimentează constant această trăire și consider că am mai făcut un pas în încercarea de a înțelege acest comportament.

Cauze, efecte, biologie și mediu, factori întăritori sau tehnici de abordare sănătoase, toate aceste capitole au fost abordate de Ancuța și de cei care au venit cu interes la acest atelier, fie că erau părinți, profesori sau persoane curioase în legătura cu acest subiect.

Ultimele articole