Tulburarea obsesiv-compulsivă

Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă?

Persoanele care suferă de tulburarea obsesiv-compulsivă au gânduri (ex: ”îmi voi răni copilul”), idei (ex: ”toate obiectele trebuie aranjate în funcție de mărime”) sau imagini mentale (ex: imagini de natură sexuală) care apar în mod obsesiv în cursul unei zile. Persoanele consideră că aceste idei, gânduri sau imagini sunt neadecvate și că nu ar trebui să gândească astfel. Din acest motiv, faptul că aceste gânduri apar obsesiv produce suferință psihică individului. Aceste gânduri pot fi în legătură cu igiena, ordinea specifică a anumitor obiecte, insecuritatea cu privire la diferite lucruri (ex: dacă a încuiat ușa), comportamente agresive inacceptabile, sau pot fi de natură sexuală. Aceste gânduri nu sunt legate de probleme de viață, cum ar fi dificultățile financiare sau familiale, ci de lucruri pe care multe persoane le-ar considera mărunte sau chiar nesemnificative.

Pentru a controla apariția acestor obsesii, persoanele cu această tulburare recurg la comportamente specifice care blochează gândurile deranjante. Aceste comportamente sunt numite compulsii. Compulsiile pot fi comportamente repetitive excesive (cum ar fi spălatul mâinilor sau verificarea constantă a butoanelor de la aragaz) sau pot fi de natură mentală (gânduri care combat obsesiile; ex: număratul în ordine inversă, mantre, rugăciuni).

Cum mă poate afecta tulburarea obsesiv-compulsivă?

Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă trăiesc o stare de anxietate în legătură cu gândurile obsesive care le au. De obicei, obsesiile și compulsiile ocupă cel puțin o oră din timpul zilnic al persoanei. De foarte multe ori, obsesiile împiedică persoana să aibă o viață normală. De exemplu, o persoană cu gânduri obsesive cu referire la contaminare va avea dificultăți în a utiliza bancnote sau alte facilități publice, cum ar fi transportul în comun. De asemenea, astfel de obsesii pot întrerupe concentrarea individului la sarcină și din acest motiv pot limita semnificativ activitatea la locul de muncă. În alte cazuri, nu atât obsesiile pot fi problematice, cât compulsiile. Unele comportamente ies din comun atunci când sunt făcute în public, cum ar fi număratul cu voce tare. Prin urmare, această tulburare poate afecta foarte puternic viața socială a individului.

Cum apare tulburarea obsesiv-compulsivă?

Majoritatea dintre noi au la un moment dat gânduri intruzive pe care le putem considera neadecvate (ex: gânduri agresive față de copiii noștri). Diferența dintre persoanele care dezvoltă tulburarea obsesiv-compulsivă și cele care nu dezvoltă această tulburare constă în importanța pe care o oferim acestor gânduri în raport cu persoana noastră. O persoană cu tulburare obsesiv-compulsivă poate spune despre gândurile neplăcute că sunt groaznice și că acestea spun despre ea ca persoană că ar putea fi periculoasă pentru copilul ei. În acest caz, persoana caută să scape cât mai repede de aceste gânduri, considerându-le neadecvate și că nu ar trebui, sub nicio formă, să mai aibă astfel de idei.

După cum am spus, obsesiile sunt combătute cu ajutorul compulsiilor (numărat mental, spălat pe mâini etc). Aceste comportamente au un efect imediat în a bloca gândurile neplăcute, însă ele au efect pe termen scurt. De fapt, compulsiile în sine ne pot aduce aminte ele însele de gândurile deranjante, mărindu-le astfel frecvența de apariție. Astfel, relația dintre obsesii și compulsii se transformă într-un cerc vicios, crescând în frecvență și intensitate.

Poate fi tratată tulburarea obsesiv-compulsivă?

Da. Diverse strategii de intervenție psihologică de tip cognitiv-comportamentale au fost validate ca fiind tratamente eficiente pentru tratarea tulburării obsesiv-compulsive. Printre cele mai folosite strategii se bazează pe tehnici de expunere și de prevenție a răspunsului compulsiv. Aceste tehnici pot fi învățate cu ajutorul intervenției cognitiv comportamentale livrată individual sau în grup.

Există și studii clinice care afirmă faptul că unele tratamente farmaceutice ar putea fi eficiente. Totuși, acestea au observat efecte doar în cazuri specifice de tulburări. Prin urmare, acest domeniu mai are nevoie de o perioadă de dezvoltare și testare a tratamentelor de tip farmaceutic. În cazurile mai severe, pacientul poate alege, la recomandările specialistului, între terapia farmaceutică și cea pshilogică, sau poate alege o variantă combinată a acestora.

Cum pot ajuta o persoană care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă?

Prima linie de tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsivă ar trebui să fie tratamentul oferit de un specialist. De aceea, primul lucru pe care îl puteți face este recomandarea unui psihoterapeut sau a unui psihiatru. Pentru a afla mai multe despre serviciile terapeutice oferite prin proiectul Centrul Minții, click AICI.

Odată ce a început să urmeze tratamentul prescris de specialiști, ajutorul din partea prietenilor și a familiei devine foarte important pentru persoană. Aceasta va beneficia de toate recompensele pentru progresul în reducerea simptomelor. Puteți, de asemenea, să încercați să ajutați cu sprijin și încurajări pentru temele de casă oferite de psihoterapeut.

Reducerea simptomelor nu se întâmplă peste noapte. Din acest motiv, răbdarea este un element cheie atunci când vrem să susținem persoanele cu tulburarea obsesiv-compulsivă. În același timp, chiar dacă persoana a fost diagnosticată cu această tulburare, nu este un sfârșit de lume. Încercați să nu catastrofați situația și să nu centrați toată atenția familiei sau a grupului de prieteni asupra acestui fapt. Atenția excesivă ar putea să devină foarte ușor contraproductivă.

Nu în ultimul rând, luați în considerare faptul că mulți terapeuți folosesc tehnica contractelor pentru a implica familia și prietenii în procesul terapeutic. Acest contract constă în a stabili de comun acord câteva scopuri și metode de a atinge aceste scopuri, pentru a combate tulburarea de care suferă persoana. Este important ca toate persoanele implicate în contract să înțeleagă faptul că acesta are un rol de a fortifica o atmosferă de colaborare, mai mult decât una de obligații și repercusiuni.

Surse:

Abramowitz, J. S., Taylor, S., & McKay, D. (2009). Obsessive-compulsive disorder. The Lancet374(9688), 491-499.

American Psychiatric Association, & American Psychiatric Association. Task Force on DSM-IV. (1994). Diagnostic and statistical manual of mental disorders: DSM-IV. Amer Psychiatric Pub Inc.

International OCD Foundation

National Institute for Health and Care Excellence. Obsessive-compulsive disorder: Core interventions in the treatment of obsessive-compulsive disorder and body dysmorphic disorder.

 

Material realizat de Șerban Condrea, voluntar Minte Forte