Vulnerabilitate, Curaj, Risc

Sâmbătă dimineaţa, în cadrul Săptămânii Sănătăţii Mentale, a venit timpul pentru o aventură de cunoaştere şi autocunoaştere, prin intermediul atelierului Vulnerabilitate, Curaj, Risc susţinut de Alexandru Giurgea, formator și lucrător de tineret în cadrul Minte Forţe.

Prezentat ca fiind un “atelier de descoperire personală”, această experienţă a livrat exact ceea ce a promis: autenticitate, conectare, vulnerabilitate, descoperire, insighturi valoroase şi căldura umană a unui grup care, pus în situaţia de a-şi confrunta propriile credinţe despre un subiect sensibil şi deseori ignorat în graba vieţii moderne şi de a-şi explora deplin şi cu blândeţe emoţii intense în noi moduri, definite de autocompasiune şi acceptare.

Ghidaţi cu blândeţe, grijă şi empatie de către Alex, participanţii au trecut printr-o serie de activităţi provocatoare prin care fiecare, în parte, şi-a putut explora propriile trăiri interioare atât individual, cât şi în relaţie cu ceilalţi membri ai grupului. Experential a fost cuvântul definitoriu al acestui atelier. Împreună, asumându-ne o prezenţă totală şi o participare deplină pe decursul celor 4 ore, am reuşit să ne depăşim zonele de comfort în ceea ce priveşte interacţiunea şi autenticitatea cu persoane necunoscute, să oferim altora experienţe aşa cum simţeam dar şi să avem încrederea de a le primi la rândul nostru, să petrecem timp cu emoţiile noastre, atât cele plăcute cât şi cele puţin plăcute şi să ne împărtăşim povestea. Pe măsură ce timpul trecea, oamenii deveneau tot mai comfortabili şi… vulnerabili.

Am explorat împreună conceptul de vulnerabilitate creionat de Brene Brown, compus din trei elemente: expunerea, riscul emoţional şi incertitudinea. Am demontat, împreună, credinţa conform căreia vulnerabilitatea înseamnă slăbiciune sau neputinţă, încercând să înţelegem ideea de bază a acestui concept: vulnerabilitatea este una dintre părţile noastre profund umane, o componentă cheie a relaţiilor autentice atât cu ceilalţi cât şi cu propriul sine, o sursă a sentimentelor de apartententa, empatie, compasiune, creativitate şi curaj.

Ulterior, după ce am înţeles şi trăit pe propria piele, am explorat împreună aşa zisele “armuri” pe care începem să ni le construim, bazate pe trecutul nostru şi povestea unică a fiecăruia, pentru a nu fi niciodată vulnerabili, deoarece vulnerabilitatea implica întotdeauna şi riscul de a fi rănit. Am aflat ce înseamnă bucuria rau-prevestitoare, am povestit despre perfecţionism, sursele sale în povestea noastră şi modul în care acesta ne împiedică din a ne asuma riscuri şi a trăi în acord cu propriile vise şi valori, şi am înţeles ce este anestezierea afectivă, evitarea prin diferite dependente, comportamente a emoţiilor mai puţin plăcute care în cele din urmă conduce la blocarea întregului flux al emoţiilor, transformând bucuria de a fi viu şi de a trăi deplin spectrul atât de vast al emoţiilor umane într-o existentă ternă, gri, sigură dar plată.

După ce am descoperit aceste trei componente ale armurilor care ne împiedică din a fi vulnerabili şi le-am identificat şi în noi înşine, am aflat împreună posibile moduri de a ne dezbrăca de ea. Am învăţat despre importanţa unor lucruri precum a nu ne sabota propria bucurie, a exprima recunoştinţă, a dezvolta compasiune fată de sine, a ne accepta propriul trecut, a ne înţelege şi integra emoţiile. Am învăţat şi experimentat împreună un model al integrării emoţiilor, ancorat în principiile psihologiei bazate pe natura ale lui Bill Plotkin compus dintr-o serie de paşi: experimentare, simţire şi exprimare, reflectare şi evaluare şi acţiune, integrare, transformare a emoţiei conducând în cele din urmă la o iluminare, o nouă înţelegere a propriei poveşti şi o asumare a unor acţiuni viitoare. Am avut ocazia de a explora o emoţie puternică din trecutul nostru pe baza acestui model. Apropriindu-ne acum de finalul atelierului, am început să înţelegem cum această călătorie în a ne descoperi şi redescoperi propria vulnerabilitate, a o îmbrăţişa şi a o lăsa să ne îmbogăţească vietiile, profesiile şi relaţiile este o călătorie lungă, uneori anevoioasă, dar incredibil de frumoasă pe care putem alege să păşim şi care, cu siguranţă, nu este epuizată în cadrul a câteva ore şi am primit invitaţia de a ne stabili o serie de obiective concrete, transformabile în acţiuni în acest sens..

“Bucuria este în lucrurile mici”, “Nu există emoţii pozitive sau negative- emoţiile sunt plăcute sau mai puţin plăcute şi noi le etichetam astfel”, “Să fii bun cu tine însuţi”, “Emoţia este calea spre vindecare” sunt doar puţine dintre ideile pe care le-am primit în dar în cadrul acestui atelier, împreună cu strângerile de mână, privirile empatice şi îmbrăţişările calde ale celorlalţi participanţi. Eu personal plec mai bogată de la acest atelier, mai conştientă şi mai doritoare de a continua această călătorie de redescoperire a vulnerabilităţii şi mai recunoscătoare pentru existenţa oamenilor frumoşi care fac posibilă magia acestui fel de grup.

Ultimele articole