Anorexia

Ce este anorexia?

Anorexia se caracterizează prin faptul că individul refuză să menţină un minim de greutate corporală normală, este extrem de speriat de luatul în greutate şi prezintă o deteriorare importantă în perceperea conformaţiei sau dimensiunii corpului său. Pe termen lung, anorexia poate duce la înfometare, alterarea importantă a stării de sănătate şi chiar la deces.

De ce apare anorexia?

Factorii de risc pentru tulburările alimentare, citați cel mai des de studiile de specialitate sunt:

• Cultura bogată în alimente
• Mass media
• Influența grupului de prieteni
• Mediu familiar ostil
• Laudă pentru slăbit
• Expunerea prelungită la stres
• Abuzul, trauma și tachinarea
• Emoțiile negative
• Stima de sine scăzută
• Insatisfacția față de propriul corp
• Discrepanța dintre sinele real și cel ideal
• Gândurile obsesive
• Perfecționismul
• Incapacitatea de a-și recunoaște propriile stări și sentimentele

Anorexia este asociată unui număr de complicații, dintre care cele mai frecvente sunt de ordin:

• Fiziologic, spre exemplu: constipație, intoleranță la frig, hipotermie și tegumente uscate, bradicardie, atrofierea glandelor salivare, teste de explorare a funcțiilor hepatice crescute, migrene și amenoree
• Emoțional , precum simptome depresive, perturbare afectivă, tulburarea obsesiv-compulsivă
• Cognitiv, inclusiv gânduri iraționale precum: „Sunt lipsit(ă) de putere”, „Sunt lipsit(ă) de valoare”, „Sunt gras(ă)” şi „Sunt rău/rea”.

Cum evoluează anorexia?

De obicei, anorexia apare în jurul vârstei de 14-18 ani. Debutul tulburării poate fi asociat cu un eveniment de viaţă stresant. Evoluţia şi deznodământul anorexiei nervoase sunt extrem de variabile. Studiile indică faptul că aproximativ 25% din pacienți dezvoltă tulburarea în formă cronică, 50% din pacienţii cu anorexie ajung să dezvolte şi bulimia, iar mortalitatea se situează între 5,5 și 20%. Aproximativ 25-30% din femeile cu anorexie dezvoltă tulburarea în formă cronică, rămânând cu simptome pe tot parcursul vieţii.

Ce se poate face în cazul anorexiei?

Așa cum am menționat, tulburările alimentare sunt tulburări complexe ce necesită intervenția specialiștilor din mai multe domenii. Astfel, următoarele tipuri de tratamente se adresează anorexiei:

Consilierea nutrițională

Consilierea nutrițională are ca scop restabilirea greutăţii normale. Acest lucru deseori atenuează sau elimină tulburările de alimentare. Apelul la sfaturile unui nutriţionist poate ajuta persoana ce suferă de anorexie să învețe despre stabilirea unor principii alimentare sănătoase şi să înţeleagă conceptul de alimentaţie echilibrată, ceea ce  este de asemenea vital pentru  eficienţa tratamentului. Sfatul nutriționistului  este foarte important deoarece el ajută persoana în alcătuirea unei diete şi încearcă să-i schimbe focalizarea de pe numărarea caloriilor alimentelor pe consumarea mâncării preferate într-un mediu relaxant şi plăcut.

Terapia de familie

Terapia de familie este adesea foarte utilă în timpul tratamentului de întreţinere al anorexiei. Controlul obiceiurilor alimentare, îngrijirii emoţionale şi dezvoltarea încrederii în persoanele care încearcă să acorde ajutor pot ajuta persoana anorexică să se vindece.

Terapia cognitiv-comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală poate de asemenea fi folosită în tratamentul anorexiei. Acest tip de terapie învaţă pacienţii să-şi schimbe atitudinea şi comportamentele faţă de alimentaţie. Deși s-a demonstrat eficiența acestui tip de terapie în tratamentul altor tulburări alimentare (ca de exemplu bulimia nervoasă), cercetările continuă pentru a confirma eficienţa terapiei cognitiv-comportamentale şi în tratarea anorexiei.

Tratamentul altor afecţiuni asociate cu anorexia

Tratamentul altor afecţiuni asociate cu anorexia, ca de exemplu depresia sau afecţiunile cardiace, e necesar pentru a reduce simptomele anorexiei. Prezenţa altor afecţiuni concomitent cu anorexia complică tratamentul, putând extinde durata şi intensitatea acestuia.  În cazul formelor grave sau cu risc de deces, tratamentul de iniţiere în spital cuprinde în primul rând tratarea înfometării.

Pentru a afla mai multe despre diferitele tipuri de psihoterapii, despre ce se întâmplă la o ședință de psihoterapie, precum și despre găsirea unui specialist și diferențele între psiholog și psihiatru, citiți secțiunea „Ajutor” AICI.

Ce trebuie să fac pentru a afla dacă sufăr sau nu de anorexie?

Nu există teste specifice pentru diagnosticul tulburărilor alimentare. În cazul anorexiei, de cele mai multe ori persoana se prezintă la medic pentru alte simptome care însoțesc boala, precum fatigabilitatea (oboseală cronică) sau probleme apărute la nivelul stomacului datorate vărsăturilor repetat.

Cum pot ajuta pe cineva care suferă de anorexie?

La fel ca în cazul altor boli, și în cazul anorexiei sprijinul familiei si al celor dragi este extrem de important. Cel mai adesea o persoană apropiată suspectează că există o problemă şi poate încuraja persoana să ceară îngrijiri de specialitate.

Un alt mod in care putem ajuta pe cineva care suferă de anorexie îl reprezintă facilitarea accesului la tratament. Aceasta este cu atât mai importantă în cazul anorexiei, deoarece unele persoane care au pierdut foarte mult în greutate devin prea slăbite pentru a ajunge la medic sau prea confuze pentru a urma recomandările acestuia. E bine să cunoaștem specialiștii cărora ne putem adresa atunci când suspectam instalarea anorexiei. Aceștia sunt:

• Psihiatrul
• Medicul de familia
• Nutriţionistul
• Psihologul

Atenție! Atunci când suspectăm instalarea anorexiei la cineva apropiat, e important să facem tot posibilul pentru a convinge persoana respectivă să apeleze la ajutor specializat. Cu cat se intervine mai rapid cu atât cresc șansele de vindecare. Pentru a afla mai multe despre serviciile terapeutice oferite prin proiectul Centrul Minții, click AICI.

Bibliografie

American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (4th ed., text rev.). Washington, DC.

Beumont, P. J.V., Touyz, S.W. (2003). What kind of illness is anorexia nervosa?. European Child and Adolescent Psychiatry: Vol. 12 (Suppl. 1).

Burns, D. D, & Beck, A. T. (1978). Cognitive behavior modification of mood disorders. Cognitive Behavior Therapy.

Dilip, R., Patel, Phillips, E. L., Pratt, H. D. (1998). Eating Disorders. The Indian Journal of Pediatrics: Vol. 65, No. 4.

Kotler, L. A., Walsh, B. T. (2000). Eating disorders in children and adolescents: pharmacological therapies. European Child Adolescent Psychiatry: Vol. 9, Supplement 1.

Lock, J., Fitzpatrick, K. K. (2007). Evidenced-based Treatments for Children and Adolescents with Eating Disorders: Family Therapy and Family-facilitated Cognitive-Behavioral Therapy. Journal of Contemporary Psychotherapy: Vol. 37, No. 3.

Polivy, J., Herman, C. P. (2002). Causes of Eating Disorders. Annual Review of Psychology: Vol. 53.

Material realizat de Daria Ioana Moldovian, voluntară Minte Forte