Compasiunea față de sine este capacitatea de a relaționa cu noi într-un mod blând și înțelegător mai ales atunci când suferim. Asta înseamnă să ne construim un spațiu sigur pe care îl putem accesa atunci când ne simțim vulnerabili. Un spațiu care are la bază curiozitatea față de sine, acceptarea necondiționată a propriei persoana și generozitate. Un spațiu în care să ne putem pune întrebarea: „Cum îmi pot fi alături în aceste momente grele?”
Pentru a putea găsi un răspuns la aceasta întrebare este necesar să trecem prin cele 3 componente ale autocompasiunii. Le vom parcurge ca etape pentru a ne servi ca un ghid practic.
- Prima etapă, cea de mindfulness, e să recunoaștem, să conștientizăm și să nu schimbăm ce este prezent în noi. Este vorba de a ne asculta suferința și durerea prin care trecem fără să îi negăm existența sau să ne identificăm cu ea. Deși e incomod, singurul mod de a ne reduce suferința e să trecem prin ea. Aici intervine curiozitatea față de suferință și cum ne raportăm la ea. Ne putem întreba: „Ce pot face cu această suferință?”
- Răspunsul la această întrebare duce la a doua etapă, anume recunoașterea universalității experiențelor umane. Practic, ce prelungește și transformă în dramă suferința este faptul că ne raportăm la ea ca fiind ceva unic care ni se întâmplă doar nouă și prin care trecem singuri. Când ne centrăm pe ego, considerăm că totul e despre noi, inclusiv greșelile pe care le facem. Asta se poate traduce în discursul interior sub forma: „Ceva e în neregulă cu mine de s-a întâmplat asta.” Acest tip de discurs creează un sentiment de inadecvare care e asociat cu rușinea, putem ajunge să ne simțim neajutorați sau neînțeleși și să ne izolăm față de alții. Cu toții am trecut prin astfel de trăiri, probabil apogeul fiind în adolescență când poate nu am avut cui să împărtășim momentele dificile și suferința prin care am trecut doar pentru a realiza ca și celălalt a trecut prin astfel de momente. Emoțiile sunt universale chiar dacă le trăim și le simțim diferit. Un alt memento des utilizat pentru a ne aminti universalitatea experiențelor este „a greși este omenește”. Astfel, în această etapă cultivăm mai ales acceptarea necondiționată a sinelui cu bune și cu rele. Pentru a ajunge la următoarea etapă, ne putem întreba: „La ce resurse am acces pentru a diminua suferința?”
- Răspunsul care apare cel mai des la această întrebare este de a ne vorbi cu blândețe și bunătate ca și cum am vorbi unui prieten. Ce se întâmplă de obicei când trecem prin momente grele este să ne certăm, să ne criticăm și chiar să ne blamăm pentru ce s-a întâmplat. La început, învățăm că scopul criticii este de a ne motiva. Pe termen scurt poate funcționa, dar pe termen lung ne compromite motivația și satisfacția de a ne atinge scopurile. Un moment de autocompasiune ar fi să recunoaștem și să conștientizăm durerea cauzată de această autocritică (din prezent sau trecut), să ne amintim că orice om are momente în care se critică (oricât de prieten ar fi cu el însuși) și că ne putem ierta, încuraja și să avem grijă de noi cu blândețe prin vorbele pe care ni le adresăm.
- Recent, un alt răspuns care apare la această întrebare este să acționăm pentru a ne proteja de ceea ce ne produce suferință. Asta înseamnă să ne recunoaștem propriile limite și să spunem „nu” atunci când acestea sunt încălcate, a acorda atenție și a ne îndeplini nevoile și a ne motiva pe noi și pe ceilalți înspre a învăța, a crește și a schimba lumea în care trăim. Această autocompasiune bazată pe acțiune (eng. fierce self-compassion) se armonizează cu autocompasiunea centrată pe acceptare și blândețe (eng. tender self-compassion) și creează un spațiu sigur în care ne putem descoperi și dezvolta.
Așadar, calea spre autocompasiune poate fi dificilă, dar cu multe recompense. Partea cea mai bună este că putem fi blânzi cu noi pe parcurs. În cazul în care ne pierdem pe drum sau ne lăsăm acaparați de autocritică, putem să recunoaștem acest lucru și să ne întrebăm „Cum îmi pot fi alături în aceste momente grele?”
Articol scris de Diana Tihon, membră Minte Forte,
în urma participării la cursul Erasmus+ ”Natural Compassion”
organizat de asociația Learning for Change în Samothraki,
în perioada 29 iunie-8 iulie