Ce este bulimia?
Bulimia este o tulburare de alimentație care se caracterizează prin:
- supra-alimentare și prin
- utilizarea unor comportamente compensatorii (abuz de diuretice, laxative, clisme, exerciții fizice în exces) pentru a preveni acumularea kilogramelor în plus.
Primele semne apar în momentul în care persoana apelează la mâncare pentru a evita problemele cotidiene. De obicei, bulimia apare în jurul vârstei de 14-18 ani.
Cum apare bulimia?
Factorii de risc pentru tulburările alimentare citați cel mai adesea de studiile de specialitate sunt:
- Cultura bogată în alimente
- Mass media
- Influența grupului de prieteni
- Mediul familiar ostil
- Lauda pentru slăbit
- Expunerea prelungită la stres
- Abuzul, trauma și tachinarea
- Emoțiile negative
- Stima de sine scăzută
- Insatisfacția față de propriul corp
- Discrepanța dintre sinele real și cel ideal
- Gândurile obsesive
- Perfecționismul
- Incapacitatea de a-și recunoaște propriile stări și sentimentele
Cum evoluează bulimia?
Evoluția bulimiei poate fi cronică sau intermitentă, episoadele de supra-alimentare alternând cu cele de remisiune (ameliorare). Atunci când episoadele de remisiune sunt mai lungi de un an ele prevăd un deznodământ mai bun pe termen lung și ca atare șanse mai mari de vindecare.
Bulimia este de asemenea asociată cu o serie de complicații, între cale cele mai frecvente sunt de ordin:
- Fiziologic, spre exemplu: insuficiență renală, probleme cardiace, crize de epilepsie, infecții urinare, probleme ale glandelor salivare, probleme gastrointestinale, probleme dentare.
- Emoțional, spre exemplu: simptome depresive, tulburări afective, tulburări de personalitate, abuzul sau dependența de o substanță.
- Cognitiv, aceasta însemnând credințe iraționale precum: „Sunt lipsit(ă) de putere”, „Sunt lipsit(ă) de valoare”, „Sunt gras(ă)” şi „Sunt rău/rea”. Studiile de specialitate avertizează asupra faptului ca majoritatea credinţelor disfuncţionale se referă la propria persoana, ceea ce reflectă modul în care cei care suferă de aceste tulburări se percep.)
Ce se poate face în cazul bulimiei?
Tratamentul bulimiei nervoase cuprinde:
Consilierea psihologică
Aceasta ajută pacientul să analizeze relaţia dintre conflictele personale şi simptomele bolii şi terapia comportamentală (vezi mai jos). Scopul terapiei este o abordare de durată cu scopul de a ajuta pacientul în controlul propriilor sentimente și s-au bucurat de rezultate bune pentru tratarea anorexiei. Terapia de grup poate întări consilierea individuală. Consilierea psihologică combinată cu tratamentul medicamentos antidepresiv are rezultate mai bune decât folosirea singulară a antidepresivelor (vezi mai jos).
Consilierea nutrițională
Acest tip de consiliere va recomanda pacientului un regim constând în trei mese şi două gustări pe zi, evitarea altor diete, diminuarea grijilor în legătură cu propriul aspect fizic, reducerea elementelor responsabile de declanşarea episoadelor de exces alimentar prin examinarea relaţiilor interpersonale şi a diferitelor emoţii sau sentimente, conceperea unui plan personalizat care să ajute pacientul în recuperare și să reducă riscul recăderilor şi controlul sentimentelor de vinovăţie.
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală are scopul de a modifica comportamentele de risc și de a schimba gândurile obsesive. Deşi nu face parte din tratamentul iniţial al bulimiei, atenuarea stresului ajută în recuperarea bolnavului. Dintre tehnicile menite să facă acest lucru, merită amintite: masajul terapeutic, exerciţiile de respiraţie cu scop relaxant, relaxarea musculară progresivă sau aromoterapia.
Tratamentul medicamentos
În cazul bulimiei, tratamentul cu antidepresive administrate pe termen scurt şi-a dovedit eficacitatea. Antidepresive precum fluoxetinul (Prozac) sunt uneori utilizate în tratarea bulimiei pentru a reduce numărul episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare forţată, precum şi pentru a atenua simptomele depresiei care însoţeşte această tulburare de alimentaţie. De cele mai multe ori se încearcă mai multe tipuri de medicamente până se găseşte antidepresivul cel mai bun pentru pacientul în cauză. Tratamentul are o rată de succes mai mare dacă este asociat cu consilierea psihologică.
Pentru a afla mai multe despre diferitele tipuri de psihoterapii, despre ce se întâmplă la o ședință de psihoterapie, precum și despre găsirea unui specialist și diferențele între psiholog și psihiatru, citiți secțiunea „Ajutor” AICI.
Cum pot ajuta pe cineva care suferă de bulimie?
Atunci când suspectăm instalarea bulimiei la cineva apropiat, e important să facem tot posibilul pentru a convinge persoana respectivă să apeleze cât mai rapid la ajutor specializat. Cu cât se intervine mai rapid cu atât cresc șansele de vindecare a bulimiei. Pentru a afla mai multe despre serviciile terapeutice oferite prin proiectul Centrul Minții, click AICI.
La fel ca în cazul tuturor problemelor de sănătate mintală, și în cazul bulimiei sprijinul familiei și al celor dragi este extrem de important. Aceștia trebuie să fie alături de pacient pe tot parcursul tratamentului – o bună parte din reușita acestuia depinde de acest sprijin.
E de asemenea foarte important să cunoaștem specialiștii cărora ne putem adresa pentru tratarea bulimiei. Aceștia sunt:
- Psihiatrul
- Medicul de familie
- Nutriţionistul
- Psihologul
Mai mult despre diferitele tipuri de specialiști și ajutor în a-i identifica veți găsi în rubrica „Ajutor”, AICI.
Bibliografie
American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (4th ed., text rev.).Washington, DC.
Greenleaf, C., Petrie, T. A., Carter, J., Reel, J. J. Female Collegiate Athletes: Prevalence of Eating Disorders and Disordered Eating Behaviors, Journal of Adolescent Research: Vol. 18, No. 3.
Kashubeck-West, S., Mintz, L. B., Weigold, I. (2005). Separating the Effects of Gender and Weight-Loss Desire on Body Satisfaction and Disordered Eating Behavior. Sex Roles: Vol. 53, Issue 7-8.
Lock, J., Fitzpatrick, K. K. (2007). Evidenced-based Treatments for Children and Adolescents with Eating Disorders: Family Therapy and Family-facilitated Cognitive-Behavioral Therapy. Journal of Contemporary Psychotherapy: Vol. 37, No. 3.
Material realizat de Daria Ioana Moldovian, voluntară Minte Forte