Moartea cuiva drag este un moment dificil pentru oricare dintre noi. Dacă cineva apropiat ție a suferit o pierdere, este firesc să te simți confuz cu privire la cel mai bun mod de a-l susține și de a-l ajuta: ce să faci, ce să nu faci, ce și cum să spui, ce să nu spui? În fond, după ce pierdem pe cineva drag, ne-am putea simți singuri, iar susținerea celor din jur poate fi un element crucial pentru ca noi să ne reancorăm în viața de zi cu zi. Aici, rolul tău devine important. În cele ce urmează, îți oferim o serie de sugestii în a sprijini persoanele aflate în doliu.
Fii atent la propriile tale reacții
Moartea este un eveniment cu ecou în viețile tuturor, deoarece ne amintește de legile firești ale naturii, care se aplică oricăruia dintre noi. În special dacă moartea este traumatică și neașteptată, poate să trezească teamă și șoc nu doar în rândul celor apropiați. Înainte de a intra în contact cu persoana aflată în doliu, acordă-ți câteva momente de auto-reflecție, pentru a-ți conștientiza gândurile, atitudinile și temerile legate de moarte. Ți s-a întâmplat să moară cineva drag ție? Ce te-a ajutat, ce nu te-a ajutat? Înțelegând propria experiență, poți deveni mai autentic și poți empatiza mai bine, fără a-ți proiecta propriile gânduri, atitudini și temeri – fie ele conștiente sau inconștiente.
Înțelege că nu lupți cu doliul
Este adevărat că persoanele aflate în doliu se pot schimba radical față de cum erau înainte de decesul celui drag: pot deveni triste, iritate, chiar furioase; pot dezvolta temeri și neliniști aparent nefondate; pot avea reacții intense și haotice, pot să plângă mult sau să se închidă în sine. E posibil ca rutina lor să se schimbe. În aceste cazuri, este important să i se ofere persoanei spațiu să se exprime. Nu e nevoie să găsești antidot pentru emoțiile sau gândurile negative. Cel puțin în prima fază, acestea fac parte din procesul natural al doliului și sunt necesare pentru ca persoana sa accepte ceea ce s-a întâmplat. Arată că ești acolo – chiar dacă nu spui nimic. Lasă-l să povestească despre cel decedat și despre evenimentul morții. Dă-i de înțeles persoanei că e firesc să sufere și să plângă pierderea. Nu minimaliza situația. Doliul trebuie trăit pentru ca noi să creștem și să ne dezvoltăm din el. O astfel de experiență ne învăță multe dacă ne dăm voie să o trăim, nu și dacă o evităm.
Oferă ajutor practic
Când moare cineva apropiat, este firesc ca rutina care depindea de persoana respectivă să fie dată peste cap. Și nu doar atât, uneori persoana aflată în doliu este copleșită de emoții intense și se poate simți pierdută atunci când trebuie să se ocupe de sarcinile de zi cu zi. Este important să rămâi aproape și după primele săptămâni după moartea celui apropiat. Persoana îndoliată poate avea nevoie de ajutor practic pentru a se reancora în viața de zi cu zi. Aici putem include orice, de la gătit, curățenie, cumpărături, facturi etc. Atenție însă, s-ar putea să nu ajungă să spui doar „Spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva”. E mai util dacă oferi lucruri concrete, punctuale: „Merg eu să plătesc asta la bancă”. Ideea e să stabilești un echilibru între a-l sprijini practic și a-i încuraja formarea unor noi rutine – poate chiar îmbinând cele două abordări.
Nu te focaliza doar pe a înveseli
Dacă singura strategie pe care o folosești este de a încerca să faci persoana să uite, să fie degajată, să fie veselă sau să „treacă cât mai repede”, îi comunici că suferința ei nu este justificată și că este acceptată și susținută doar dacă se comportă conform acestor așteptări. Unii oameni ajung chiar să își ascundă suferința pentru a nu-i ofensa pe cei din jur! Prin urmare, încearcă să fii sensibil și atent la durerea persoanei îndoliate: respectă perioada de doliu și nu pune presiune asupra ei. Doliul este un proces personal, fiecare dintre noi reacționăm diferit și dacă vrei cu adevărat să fii alături de cineva care suferă, încearcă să nu impui asupra lui cum „ar trebui” să se simtă sau să gândească.
Fii atent la semnele unor probleme mai grave
Există o linie fină care desparte doliul normal de probleme mai complicate, cum ar fi depresia sau anxietatea. Fii atent la următoarele semne, mai ales dacă persistă mai mult de 6 luni:
- Stare depresivă (tristețe intensă, lipsă de interes pentru orice, dereglări ale apetitului și ale somnului, mișcări mai lente sau din contră, mai agitate, lipsă de energie)
- Pesimism intens legat de viitor („viața s-a terminat”, „nimic nu va mai fi bine vreodată”, etc.)
- Comportamente și vorbire obsesivă legată de moartea celui drag SAU evitarea completă, până la negare
- Idei sau planuri de suicid. Insistăm să luați legătura cu un specialist în acest caz (psiholog, medic de familie, medic psihiatru). Nu ignorați astfel de tendințe. Nu este adevărat că cei care vorbesc despre suicid nu o vor face. Din contră – studiile au arătat că mai mult de jumătate din cei care s-au sinucis au vorbit înainte despre asta!
În cazul în care sesizați oricare dintre aceste lucruri, încercați să propuneți persoanei, cu delicatețe, să consulte un psiholog (ex. „Observ că îți este foarte greu în perioada asta. În astfel de cazuri, un psiholog te-ar putea ajuta. Uite, am găsit un cabinet de psihologie cu tarife accesibile. Ce spui?”). Minte Forte vă oferă servicii de consiliere și psihoterapie prin Centrul Minții. Psihoterapeuții noștri vă stau la dispoziție. Pentru programări: centrul.mintii@minteforte.ro sau tel: 0743 568 525
Dacă doriți să aflați mai multe despre doliu (atât ca experiență personală, cât și la cei apropiați), Minte Forte organizează prelegerea „Față în față cu doliul” în 23 septembrie 2015, miercuri, ora 19:00, la Casa de Cultură a Studenților, sala 32, susținută de psihoterapeut Ariadna Mancaș. Acest eveniment se desfășoară în cadrul proiectului Psihoechilibru. Vă așteptăm cu drag!
Articol scris de Claudia Găgeanu, voluntar Minte Forte