Integrarea experiențelor și construirea sensului

Ce sens are crearea de sens?

Înțelegerea mediului înconjurător, coerența lucrurilor care se petrec și existența unui sens pentru toate acestea sunt nevoi umane fundamentale. Atunci nu e de mirare ca, în momentul în care o nevoie atât de firească și profundă cum e cea a înțelegerii sensului experiențelor prin care trecem este provocată de evenimente neprevăzute, să ne confruntăm cu stări de frică și dezorientare.

Un eveniment care a avut un impact în viața tuturor și care ne-a provocat modul de a înțelege și crea sens a fost pandemia care a debutat anul trecut. Chiar dacă am fost cu toții martorii acelorași schimbări la nivel global, la nivel individual toate aceste schimbări s-au reflectat în mod diferit.
De aceea, înainte să ne îndreptăm privirea către sine și să vă invităm la un exercițiu de autoreflecție care să vă aducă mai aproape de propriul proces de creare de sens în jurul acestor schimbări, haideți să explorăm împreună ce este de fapt ”sensul”, de ce și cum îl creăm și mai ales, cum creăm sens în jurul experiențelor de viață stresante?

Ce este sensul și cum îl construim?

Sensul este o reprezentare mentală a posibilelor conexiuni între lucruri, evenimente și relații. Pe scurt, sensul conectează informațiile din mediul înconjurător (Baumeister, 1991).

Există mai mulți factori care pot influența procesul individual de creare de sens:

• Istoricul de viață
• Credințele despre lume și viață sau filozofia de viață a fiecăruia dintre noi. Acestea reprezintă un set (implicit și explicit) de credințe despre lume și viață, prejudecăți și atitudini prin care interpretăm realitatea (Kraft, 2008; Schnell și Keenan, 2011).
• Planurile de viitor sau obiectivele de viață pe care ni le propunem.

Literatura de specialitate evidențiază faptul că experiențele de viață caracterizate printr-un nivel ridicat de stres au în comun următoarele aspecte (Park și Folkman, 1997; Park, 2010, 2013):

• Sunt disruptive sau cutremurătoare; 
• Creează conflicte între sistemul de referință pe care îl avem în raport cu lumea și viața și sensul experienței stresante pe care o trăim;
• Aceste conflicte ne creează o stare de distres (reacție negativă la stres);
• Procesul de creare a sensului pornește de la această stare de distres și este o încercare de refacere a sistemului nostru de referință;
• Atunci când reușim să creăm cu succes sens în jurul noii experiențe, ne putem adapta mai ușor situației pe care o percepeam inițial ca fiind foarte stresantă.

Fiecare dintre noi creează sens în moduri diferite.

Există mai multe moduri prin care, conform modelului lui Park (2010), construim sens experiențelor:

1. Prin procese automate și deliberate

Integrarea experiențelor presupune atât procese automate, cât și deliberate. Cele automate pot fi gândurile intruzive, emoțiile, stările care apar involuntar. Iar procesele deliberate sunt momentele de autoreflecție voluntară, în care ne propunem să explorăm cauzele, efectele, înțelesurile profunde ale experienței prin care am trecut. Aceste procese automate sunt naturale, iar rapiditatea cu care ele se pun în mișcare poate fi percepută ca fiind intruzivă, însă este firesc să fie așa. Dacă ne gândim la strămoșii noștri pentru care experiențele stresante erau de cele mai multe ori întâlniri neașteptate cu animale de pradă, rapiditatea cu care reușeau să ia o decizie care le putea salva viața era parte a unui proces automat sănătos.

2. Prin coerență și semnificație

Încercăm mai întâi să așezăm experiența în povestea noastră de viață, astfel încât să avem sentimentul de coerență care ne conferă stabilitate și control. Pornim în căutarea unei semnificații pe care să o asociem experienței – adică să înțelegem ce valență are această experiență pentru noi, de ce a apărut și ce putem învăța din ea. Astfel, noul eveniment poate deveni parte din identitatea noastră.

3. Prin procesare cognitivă si emoțională

Ambele procesări sunt necesare pentru integrarea experiențelor dificile. De altfel, ele se întrepătrund în încercarea de a da sens experienței. Pentru a reflecta este nevoie să ne amintim anumite momente, să comparăm produsul așteptărilor noastre cu produsul realității, dar și să fim conștienți de emoțiile care apar pe parcurs și să ne dăm voie să le simțim și să le exprimăm.

În urma procesului de creare a sensului, putem să:

• Acceptăm – având sentimentul că experiența trăită are un sens.
• Descoperim cauzele pentru care evenimentul s-a produs.
• Recuperăm sau schimbăm sistemul de referință în raport cu lumea și viața (modificarea credințelor, prejudecăților și atitudinilor).
• Integrăm experiența în identitatea noastră.

Crearea de sens și intersecția acestui proces cu propria poveste de viață.

Crearea sensului poate fi o provocare, presupunând un efort constant de evaluare și adaptare, mai ales în raport cu experiențele negative care ne influențează profund viețile (Keupp, 2010; Scherer-Rath, 2014). Nu distresul resimțit este disruptiv, ci narațiunea autobiografică care se întrerupe sau care se modifică. Astfel, ne putem referi la crearea sensului ca la o reconstrucție narativă a propriei povești de viață.

Psihiatrul Daniel Siegel menționează în cartea sa ”Mindsight” faptul că „a da sens este o sursă de putere și reziliență. A da un sens depășește pura înțelegere logică a evenimentelor dificile trecute, o poveste coerentă implică toate simțurile noastre, din cap până în picioare.”

Dacă ar fi să asociem procesul creării sensului și al integrării acestuia în identitatea noastră cu o metaforă, aceasta ar putea fi construirea unui puzzle, a cărui formă finală nu o știm. Atunci când construim un puzzle, mai întâi întoarcem piesele pentru a putea vedea modelul fiecăreia. Apoi le putem așeza în funcție de culori. Putem continua să construim marginile imaginii. Acești pași ne ajută să creăm coerență și structură, astfel încât să reușim să dezvoltăm o imagine care să aibă sens pentru sine.

Exercițiu de autoreflecție asupra propriului proces creator de sens.

Vă povesteam mai sus despre procesele deliberate prin care ne putem gândi la experiențele noastre. Autoreflecția este un mod prin care ne putem conecta mai profund la trăirile noastre. Vă invităm să alegeți din lista de întrebări de mai jos pe cele care vi se potrivesc și să porniți o discuție onestă și blândă cu voi înșivă.

Întrebări ajutătoare pentru auto-reflecție:

• Evenimentul neprevăzut – Pandemia COVID-19
• Modul în care evenimentul a fost disruptiv
  • De ce ți-a fost cel mai frică la început? Și cum te raportezi la acea frică acum?
  • Cum a fost pentru tine adaptarea la noile restricții?
  • Cum a interferat acest eveniment cu planurile pe care le aveai?
  • Ce obiective ți-au fost blocate sau amânate?
  • Ce anume din experiența pandemiei te-a împiedicat să îți duci planurile la bun sfârșit?
  • Ce rutine ai început în timpul pandemiei și la ce obiceiuri ai renunțat?
  • Ce te-a ajutat cel mai mult în această perioadă?
  • Ce simți că te-a afectat cel mai mult?
  • Cum ți-a afectat pandemia relațiile de prietenie sau relații de familie?
  • Cum ți-a afectat pandemia planul romantic al vieții tale?
  • De ce îți e cel mai dor? Ce îți lipsește cel mai mult?
  • Cum trăiești incertitudinea prezentă?
• Modificări ale sistemului de referință al persoanei
  • Dacă ar fi să te uiți în camera ta și să alegi câteva obiecte care ți-au devenit indispensabile în pandemie sau din contră, nu le-ai mai folosit la fel de des, care ar fi obiectele respective? Cum te-au ajutat să faci față perioadei acesteia?
  • Cum s-a schimbat pentru tine modul în care privești viața?
  • Ce ai învățat nou despre tine în această perioadă?
  • Ce ai învățat nou despre ceilalți în această perioadă?
  • Cum ți s-au schimbat valorile în această perioadă?
• Crearea sensului
  • Cum ai perceput pandemia?
  • Cum te-ai simțit în raport cu toată situația?
  • Care au fost ariile din viața ta în care ai simțit ca ai pierdut controlul?
  • Care au fost ariile din viața ta în care ai reușit să deții în continuare controlul?
  • Cum vei povesti în viitor perioada pandemiei?
  • Care crezi că sunt efectele pozitive ale perioadei pandemiei?
  • Gândește-te la unul dintre cele mai grele momente prin care ai trecut în această pandemie. Cum se simte să te întorci cu atenția către aceste amintiri?
  • Dacă ar fi să-ți dai niște sfaturi sau niște vorbe blânde în momentele cele mai grele din pandemie, cum ar suna ele?

Articol scris de Cristina Chirazof și Raluca Ionescu,
psihologi și membre Minte Forte