Acest articol descrie ce se întâmplă atunci când în viața unui om se declanșează o boală psihică precum schizofrenia. La fel ca orice altă boală, este important ca aceasta să fie depistată din timp. La fel cum, dacă sesizăm că avem febră, ne întrebăm dacă am făcut o infecție, este vital să fim atenți la schimbările psihologice care apar la noi sau la ceilalți oameni.
Ce este schizofrenia?
În mod oficial, un diagnostic de schizofrenie apare atunci când există o fază „activă” sau acută a bolii, în care pot apărea simptome precum:
- ideile delirante sau percepții delirante, stranii ale realității (exemple: persoana crede că este contactată de extratereștrii; că are o relație amoroasă cu o celebritate, deși aceasta nu are cum să îl cunoască; că are o „misiune specială” de spion, deși realitatea infirmă sistematic aceste idei);
- schimbări importante și observabile în gândire (exemple: persoana crede că gândurile îi sunt furate și difuzate, că alți oameni îi pot citi sau înlocui gândurile sau îi pot introduce gânduri străine);
- halucinații (exemplu: persoana aude voci care îi comandă să facă diverse lucruri);
- dezorganizarea vorbirii (exemple: persoana se exprimă neinteligibil, folosește cuvinte stranii, inventate sau folosește cuvintele cu alt sens decât cel cunoscut);
- comportament profund dezorganizat (exemplu: persoana nu mai poate avea grijă de propria igienă corporală) sau catatonic (exemple: persoana nu se mișcă din loc, nu reacționează la ceea ce se întâmplă în jur);
- comportamente de retragere socială, tristețe sau depresie, lipsa interesului sexual sau pentru diverse activități (ex. nu mai are activități, își ignoră prietenii, se închide în casă)
Pentru cei mai mulți oameni, schizofrenia are un curs fluctuant. Astfel, episoadele acute se ameliorează dacă persoana primește tratament, însă e posibil să rămână unele „rămășițe” de comportamente puțin atipice, care pot crea în continuare probleme. Atunci când o persoană are un nou episod psihotic, numim aceasta o decompensare sau o recădere.
De ce apare schizofrenia?
Din păcate, nu este cu totul clar de ce unele persoane ajung să sufere de această tulburare. Cel mai probabil există pe de o parte o vulnerabilitate genetică, biologică și/sau socială peste care se suprapune, pe de altă parte, un eveniment stresant, traumatic, excepțional sau tulburător.
Ce înseamnă vulnerabilitate și risc în cazul schizofreniei?
- Genetică: riscul geamănului identic – aproximativ 50%; copiilor: 10-15%; altor rude: 0-10%
- Viața prenatală: malnutriția mamei, infecții virale in utero, anomalii ale dezvoltării creierului
- Mediul: consumul de substanțe (în special cannabisul); evenimente de viață adverse; circumstanțe psihologice sau sociale (exemple: migrația, a trăi în mediu urban supra-aglomerat, un stil de viață foarte stresant, relații dificile cu ceilalți etc.)
Atenție! Simplul fapt că vă regăsiți printre aceste situații nu înseamnă că veți dezvolta boala. Pentru fiecare persoană, combinația de factori de risc și situații stresante este unică.
De regulă, boala debutează în tinerețea timpurie sau de mijloc (18-30 ani) si poate să se instaleze subit (dintr-o dată) sau gradual (persoana se schimbă treptat).
Ce se va întâmpla când cineva primește diagnosticul de schizofrenie?
Medicația se începe repede și este de regulă eficientă pentru simtomele principale (halucinațiile, delirurile). În perioada de remisie a bolii, deci după ce dispare episodul acut, este benefică terapia cognitiv-comportamentală, pentru a ajuta pacientul, dar și familia sa, să facă față și să controleze mai eficient boala. Terapia psihologică are ca scop prevenirea noilor decompensări (episoade acute), rezolvarea de probleme, aderența la tratament, îmbunătățirea viații de familie etc.
Cum putem ajuta o persoană care suferă de schizofrenie?
- Încurajați urmarea tratamentului medical! Se întâmplă adesea ca pacienții diagnosticați să nu recunoască că sunt bolnavi sau să explice ceea ce li se întâmplă în mod diferit (de exemplu, ei spun că sunt în spital doar pentru niște analize de sânge). De aceea este important să li se explice beneficiile tratamentului și riscurile în cazul în care nu îl urmează. Fiți însă calmi, empatizați și nu criticați excesiv persoana.
- Căutați ajutor și susținere din partea medicilor, psihologilor, asistenților sociali, organizațiilor nonguvernamentale de profil, grupurilor de suport din zona dumneavoastră.
- Fiți conștient că cei din jur ar putea să-și schimbe atitudinea față de persoana diagnosticată cu schizofrenie.
- O persoană cu schizofrenie nu este mai puțin valoroasă ca om! De accea, nu limitați accesul acesteia la educație, muncă sau recreere.
Ce puteți face dacă aveți semne sau simptome care ar anunța un episod psihotic?
- Adresați-vă unui medic psihiatru! Puteți începe prin a vizita medicul de familie pentru o trimitere la un consult de specialitate.
- Cereți ajutorul unei persoane în care aveți încredere. Descrieți-i ce vi se întâmplă în ultima perioadă. Împreună puteți cere apoi sfatul unui specialist (medic psihiatru, psiholog, etc.).
Material realizat de Claudia Găgeanu, voluntară Minte Forte