Ce este consilierea paleativă?
Consilierea paleativă face parte dintr-o categorie mai largă de servicii și anume îngrijirea paleativă. Aceasta din urmă e o abordare ce țintește spre îmbunătățirea calității vieții persoanelor și familiilor acestora care se confruntă cu probleme asociate unei boli ce le amenință viața.
Consilierea paleativă, în particular, încearcă să aducă alinare și să reducă suferința prin identificarea timpurie, evaluarea și tratarea problemelor de natură psiho-socială asociate cu boala. Aceasta îi oferă persoanei un cadru sigur și confortabil în care să discute despre distresul fizic și psihologic și să găsească modalități de a-l gestiona. Acest lucru are un rol în a ajuta atât persoana, cât și familia sa să gestioneze simptomele multilateral, într-un mod complementar tratamentului medical/farmacologic și să nu depindă doar de acesta.
Contrar ideilor mai vechi conform cărora consilierea paleativă se referă la consilierea în apropierea morții, aceasta se poate oferi din momentul primirii diagnosticului, pe parcursul primirii unui potențial tratament curativ, odată cu progresul bolii și spre sfârșitul vieții. Oferă sprijin pe întreaga traiectorie a bolii, pentru ca pacientul să trăiască mai ușor cu aceasta, indiferent dacă e vindecabilă sau nu.
Beneficiile consilierii paleative?
Un diagnostic medical “greu” – cum e ce de cancer, demență, boală cardiacă, HIV/SIDA, etc. – este unul teribil de invalidant, din toate punctele de vedere. Profesional, persoana este nevoită să se retragă din activitate, cel puțin pentru o vreme, dinamica relațiilor sociale suferă modificări semnificative, preocupările și prioritățile se schimbă, este foarte probabil ca persoana afectată să se simtă izolată si chiar să se izoleze la rândul ei.
Consilierea contribuie decisiv la reechilibrarea din punct de vedere afectiv-emoțional a pacientului și îl ajută în lupta cu suferința. Rolul specific al consilierului în acest caz e să ofere sprijin persoanei pentru:
- a accepta diagnosticul și a gestiona reacțiie emoționale, cel mai frecvent frica legată de ce urmează, de pierderea independenței și de a nu fi o povară pentru ceilalți
- a planifica metode de a gestiona schimbările care urmează: simptome, tratament, efecte secundare, emoții negative
- a comunica cu membrii familiei și a-și exprima nevoile și sentimentele
- a gestiona limitările și obstacolele impuse de boală, a prelua controlul asupra propriei vieți
- a gestiona stresul și durerea, creșterea confortului
- a gestiona sentimentele de neajutorare și lipsă de speranță, a crește sentimentul de competență și a se mobiliza pentru a depăși pasivitatea
- a trăi viața cât mai satisfăcător și a se auto-dezvolta până în ultimul moment
- a se confrunta cu apropierea sfârșitului
Este esențial ca persoana diagnosticată să nu se resemneze cu situația și să nu abandoneze lupta, să fie optimistă, să găsească motive reale pentru a învinge și depăși contextul, să creadă în perspectivele vindecării și să vadă ce este dincolo de momentul prezent. Toate aceste variabile contribuie decisiv și de multe ori accelerează procesul vindecării.
Un element extrem de important îl reprezintă familia și persoanele apropiate. Ei sunt cei care au acces în sfera intimă a pacientului, oferindu-i sprijin afectiv și motivațional în lupta cu suferința. Aceștia au deseori nevoie de sprijin ei înșiși, atât pentru a avea grijă de persoana bolnavă, cât și pentru a face ei înșiși față anxietății și depresiei. Consilierul îi ajută să învețe cum:
- să înțeleagă prin ce trece persoana bolnavă
- să facă față perioadei dificile și să iasă din starea de criză
- să aibă răbdare și curaj
- să fie acolo pentru cei dragi, fără să fie intruzivi sau să-i trateze într-un mod în care aceștia s-ar putea simți neputincioși, fără să le dea speranțe false
- să găsească un echilibru între a avea grijă de persoana bolnavă și a-și oferi timp pentru ei, fără a se simți vinovați;
- să facă față absenței persoanei în perioada de doliu
Grupurile de sprijin sunt întâlniri care au loc regulat, la care participă grupuri de 5-12 persoane care decid să treacă împreună peste aceeași suferință sub coordonarea unui psiholog. Sunt oameni care își spun povestea, vorbesc liber despre temerile și experiențele prin care trec, se încurajează, învață să facă față situației, își împărtășesc și învață să-și controleze emoțiile negative. Aceste grupuri sunt benefice atât pentru persoanele bolnave, cât și pentru cei apropiați lor, oferindu-le un cadru sigur și confortabil în care să facă schimb de informații, să-și exprime temerile și să-și discute nevoile.
Cum se desfășoară consilierea paleativă?
Consilierea abordează deseori reacțiile emoționale trăite de persoana bolnavă sau persoanele din jurul acesteia, cel mai frecvent aceste reacții fiind depresia, anxietatea și furia. Cursul terapiei urmărește evoluția bolii, centrându-se pe nevoi diferite ale persoanei bolnave declanșate de diferite stadii ale bolii, din momentul primirii diagnosticului, pe parcursul acomodării și până în stadiul terminal.
Scopurile majore ale terapiei sunt:
- facilitarea unei comunicări deschise cu persoana bolnavă legat de diagnostic
- facilitarea exprimării emoțiilor importante și învățarea persoanei să le gestioneze cât de bine posibil în circumstanțele date
- oferirea unei relații în care persoana poate simți că e sprijinită în confruntarea cu moartea
Surse:
SAT Programme (2001). Counselling guidelines on palliative care and bereavement. Southern African AIDS Training Programme, Zimbabwe
World Health Organization (2004). Palliative care: the solid facts. World Health Organization, Geneva.
Articol realizat de psiholog Paula Nuțaș.